CAPITOLUL 1 Iris

1.5K 71 8
                                    

🔞‼️‼️ violenta sexuala ‼️‼️🔞

Ma trezesc gafaind de parca am alergat la maraton, sunt instant orbita de lumina diminetii care imi patrunde in camera pe fereastra, la naiba, puteam sa jur ca am tras draperiile.

Inca obosita si somnoroasa refuz sa ma trezesc, nu inca. Imi trag patura peste cap si inchid ochii. Imaginile imi reapar in minte, umbra din intuneric, atingerile fierbinti, saruturile pasionale si penetrarile adanci, inima mi o ia la goana de parca acum ar fi aici cu mine din nou.

Ce naiba, iarasi am avut acest vis, cum e posibil sa visez mereu acelasi lucru insa sa nu fie acelasi lucru. Suna ca o enigma, insa ce vreau sa spun este ca de aproape sase luni de zile il visez, acea silueta masiva in intuneric, cu o voce groasa si posesiva care ma aduce de fiecare data pe culmile placerii, insa mereu e diferit, mereu se intampla lucruri noi de parca chiar ar fi real si el ar fi iubitul meu cu care mi o trag seara de seara.

Doamne ce prostii pot sa nascocesc. Imi trag patura jos de pe mine, si ma privesc, sunt dezbracata cu toate ca sunt siguta de faptul ca m am imbracat, iar lucru asta imi e confirmat de camasa de noapte care sta mototolita langa pat, strang din copase si simnt umezeala dintre picioare, cateva urme de degete pe soldurile mele de parca cineva m a strans cu putere de ele si evident ca sunt toata transpirata si lipicioasa.

La naiba in stilul asta o sa ajung la nebuni! Cum am spus de aproape sase luni am aceste vise ciudate care se termina de fiecare data cu sex, am inceput sa ma ingrijorez atunci cand ma trezeam dimineata si aratam si ma simteam exact ca dupa o partida incinsa de sex nebun, incepusem chiar sa cred la un momendat, ca nu erau doar vise, insa asta evident era absurd pentru ca, cu toate ca imi amintem fiecare detaliu din aceste vise, ceea ce nu e neaparat normal, aveam acea senzatie puternica in minte cum ca ma trezisem dintr un vins, o senzatie care ma convingea ca ce traiam era doar un vis, atunci cum naiba puteam sa explic toate semnele de pe corpul meu.

In cele din urma macinata si speriata de faptul ca nu intelegeam ce se intampla cu mine, am mers la medic, am consultat mai multi medici si psihiatri care mi au spus ca totul se datoreaza stresului si traumei pe care o port in suflet si de care nu am reusit sa ma detasez, mi au spus ca silueta intunecata caruia nu pot sa ii vad chipul defapt este doar fructul imaginatiei mele si modul in care mintea mea vrea sa scape de traumele trecutului, iar toate semnele cu care ma trezesc dimineata e pur si simplu reactia normala a corpului meu dupa ce trece printr un asemenea vis, iar amprentele de mani de pe trup si restul, mi le fac chiar singura in timp ce sunt inconstienta.

M am linistit auzind lucrurile astea, cu toate ca am impresia ca inebunesc tot mai tare, cred ca voi merge din nou la medic poate de data asta imi vor prescrie o reteta sau ceva, nu ca nu mi ar place sa visez cum sunt purtata pe culmile placerii insa deja e prea de tot, cine stie ce se va intampla in una dintre nopti, daca somnambula fiind ma ridic din pat si ies din casa?

Locuiesc singura asa ca nu e nimeni care sa imi poarte de grija in cazul in care lucrurile scapa de sub control, iar asta ma nelinisteste cumplit.

In final imi suna si alarma telefonului, ma intind lenesa si o opresc, nu am chef de nici o facultate azi, insa ma consoleaza gandul ca peste doua saptamani am sa termin cu ea pentru tot deauna. Sunt anul patru la facultatea de arhitectura, ultimul din fericire, asa ca in curand voi fi libera sa fac ceea ce vreau, pentru o perioada de timp cel putin, caci dupa aceea va trebuii sa ma intorc acasa si sa muncesc pentru firma tatei, insa pana atunci mi a spus sa imi gasesc singura un loc de munca si sa imi fac experienta necesara pe cont propriu pentru a intelege cum e sa muncesti de jos, si sa te intretii singur.

Simcer nu inteleg de ce are aceasta mentalitate invechita insa nu pot decat sa ma bucur de inca putina libertate.

Ultimele luni au fost devastatoare pentru mine, ma simt epuizata si simt ca nu mai sunt eu, toata problema asta cu visele fierbinti ma consuma enorm de mult, la inceput aveam aceste vise seara de seara insa din fericire in ultimele saptamani nu se mai intampla chiar atat de des, poate o data la doua. trei zile, ceea ce sper din suflet ca e semn ca ma vindec.

Stapan pe Iubire ei 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum