Știu, nu te-am mai folosit de mult... dar acum simt nevoia de a ma elibera. Sunt tot eu, Taylor, ști tu fata de 17 ani care are o formatie. Aaa, da, cred că ultima data am scris aici despre turneul în care urma să plecăm și apoi te-am aruncat sub pat. Da, păi, îmi pare rău, dar acum chiar trebuie să îți povestesc despre tot ce se întâmplat în ultima vreme.
Ok, păi a fost un turneu grozav, o experiență pe care puțini oameni au șansa să o trăiască... Dar s-a mai întâmplat ceva în timpul turneului, ceva foarte frumos, pot spune că m-am cam indragostit dar cui ii pasă oricum nu sunt bună pentru el. După cum ți-ai dat seama e vorba de un băiat, l-am cunoscut în timpul turneului, în Australia mai exact.
Ce aș putea să iți spun despre el: păi are niște ochi superbi, de o culoare foarte intensă, un zâmbet foarte frumos ști genul de zâmbet care ar face orice fată să cadă la picioarele sale și mai are și niște gropițe adorabile. Numele lui e Ashton, are 19 ani si e toboșarul formației 5 Seconds of Summer și l-am cunoscut întamplător, dar mă bucur că am facut-o.
Sigur te întrebi cum ne-am cunoscut, nu-i așa? Eram într-un local alături de ceilalți membri din trupa, cănd a intrat el cu înca cățiva prieteni. Cănd l-am văzut nu-mi puteam lua ochii de la el, dar am decis să mă comport normal. După ce am terminat ceea ce ne comandasem, m-am ridicat și când m-am întors am dat peste el și i-am vărsat cafeaua pe tricou. În momentul acela am crezut că mor. Am rămas perplexă. I-am cerut scuze și am căutat ceva cu ce să-i curăț tricoul. Știu a fost destul de penibil. În timp ce eu ma făcem de râs în fața lui, el se uita la mine cu ochii lui superbi, ma luat de mână și mi-a zis râzând: „Cred că așa o să înrăutățești pata" . În tot timpul acela eu practic m-am pierdut în ochii lui și mă uitam la el și zâmbeam ca proasta. După toata faza asta jenantă aș putea spune, el și prieteni lui au plecat și colegii mei deasemenea și eu am ramas la masă gândindu-mă la băiatul cu gropițele adorabile.
*
Rămasă singură, m-am hotărât să merg să ma plimb puțin. Oreșul este superb, iar eu mai uit cele întâmplate. M-am așezat pe o bancă. După câteva minute, cineva s-a așezat langă mine. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe băiatul de la cafenea. Avea un tricou curat.
- Hei, tu ești fata care mi-a murdarit tricoul, nu-i așa?
- Amm, da... imi pare sincer rău pentru asta.
- E ok, oricum uram tricoul ăla, mi-a spus in timp schița un zambet larg pe fata, iar eu mă uitam la el si zâmbeam.
- Acesta îți vine mult mai bine, oricum, i-am spus eu pe un ton glumeț, însă am regretat imediat că m-am făcut din nou de rușine în fața lui.
- Mersi! Ai vrea sa mergem să-ți cumpăr altă cafea?
- Sigur. Și promit că pe aceasta nu o mai vărs pe tine!
- Credeam că se înțelege de la sine, mi-a spus râzând cu gura până la urechi. Haide, știu un local drăguț, și e aproape.
M-am ridicat și l-am urmat tăcută. M-a întrebat tot felul de lucruri despre mine. Eu îi răspundeam scurt, însă râdeam tot timpul și părea că îmi place. Chiar îmi plăcea acea plimbare. Și tipul era drăguț. Îmi spune lucruri despre el fără al întreba măcar. Amândoi ne simțeam bine.
Am intrat în acel local. Chiar era frumos, viu colorat și plin de oameni. Ne-am așezat la o masă lângă fereastră prin care se vedea strada aglomerată. Până acum nu mai văzusem în acest oraș atâția oameni pe stradă.
