November Rain

Epilog

Mă uit în oglindă aranjandu-mi firele de păr rebele ce se prelingeau de-a lungul feței mele palide.Oftez și încep a-mi face bagajele.S-a terminat deci..e timpul să plec și să uit de tot ce s-a întâmplat aici..de tot ce m-a făcut să mă simt..perfectă..îmi șterg lacrimile amare ce deja să vărsau pe obrajii mei roșii încercând să păr puternică..dar nu eram.Îmi închid bagajul și răsuflu oarecum ușurată.Însă nu am putut avea starea asta prea multă vreme deoarece parchetul vechi de cireș începu a scârțăii sub pașii săi apăsați, ușă deschizându-se ușor, pe ea intrând persoana pe care o credeam perfectă..pentru care aș fi făcut orice, iar acum..nu îl mai pot privi în ochi..

-Amber, spuse el cu o urma de regret în glas, privindu-mă cu ochii săi verzi, ce păreau a fi plânși..A..A plâns pentru mine?
-Nu!, te rog taci..doar taci....nu știi ce îmi face vocea ta..mă hipnotizează..te rog..doar nu..
-Nu vreau să pleci..eu..te iubesc,Amber,spune el masându-și ceafa
-eu...,mă opresc neștiind ce să spun..Irwin tu..,spun lăsându-mi chipul în jos, privindu-mi ghetele arămii..Huh..ai fost o greșeală, reușesc în cele din urmă să șoptesc,în ciuda faptului ca simțeam o durere imensă în piept iar ochii mi se umplură deja de lacrimi
-Asta simți tu? Ca am fost o greșeală?,spune el apropiindu-se de mine..tot ce ai simțit..ce simți...e o greșeală?,spune ridicându-mi bărbia cu indexul sau, făcându-mă să-l privesc în ochi
-Eu..mda..asta cred,spun bâlbâindu-mă sec
-Atunci...dacă am fost o greșeală..sper ca am fost preferata ta,spune apropiindu-se de lobul urechii,atingându-l ușor cu buzele sale trandafirii
-Nu..ai fost mai mult de atât..ai fost greșeala pe care aș fi repetat-o la nesfârșit..dar..mereu plecai..mereu mă lăsai plângând..mereu singur..mereu în umbră..acum e timpul ca eu să plec..însă definitiv
-La naiba Amber!,spune depărtându-se de mine, făcându-mă să tresar ușor..mi-a fost frică să nu te rănesc..și acum că te văd așa..în fața mea vrând să pleci..mă doare pe mine,spune el,o lacrimă prelingându-se pe obrazul drept.Erai totul pentru mine! Nu-mi puteam permite să te pierd și pe tine!,spune strângându-mă de umerii mei firavi,făcându-mă să mă dezechilibrez
-Hm..Erai tot și totul trece-spun privind în gol cu lacrimi în ochi
-Tot o să pleci..nu?-spune acesta lăsând capul în jos
-...
-Dacă o să pleci..te rog răspunde-mi la o singură întrebare..mă mai iubești?-spune ridicãndu-și capul fixându-mă cu privirea
-Eu...nu..nu te mai iubesc Irwin...,spun eu..ștergându-mi lacrimile și privindu-l în ochi..acum scuză-mă, trebuie să plec..,spun de eu,luându-mi bagajul și trecând pe lângă el nepăsătoare, lăsându-l privind în gol, nedumerit.Mă durea..mă durea enorm să plec.. Să-l las singur iarăși..să trec peste toate ca și cum nimic nu ar fi fost real..dar a fost..totul....cobor scările gandindu-mă la clipele frumoase petrecute..la tot ce m-a învățat..la tot ce am iubit..la EL

"-Ti-a mai spus cineva cât ești de frumoasă?,spune mangaindu-mi obrajii trandafirii
-Nu te mai juca cu mine așa,Irwin..sunt un eșec -spun ingropandu-mi chipul în palme
-Huh,rase el ironic...ești fumoasa și nici măcar nu-ti dai seamă...asta te face mult mai frumoasa..și în schimb...ești a mea, spune el strangandu-ma în brațe..numai a mea"

Zâmbesc la acest gand, privind iarăși în urma mea..însă il surprind pe Irwin căzând pe scări în încercarea de a mă prinde din urma..oprindu-se chiar în față picioarelor mele

-Irwin!, strig eu alarmata lasandu-mi bagajul jos și ajutandu-l să se ridice
-Te rog...ramai, șoptește acesta privindu-mi cu lacrimi în ochi.Promite-mi ca rămâi Amber..am nevoie de tine

Rămân ușor socată lasandu-l sa-si afunde chipul plans în poala mea, eu mangaindu-l ușor pe părul castaniu ce acum, în lumină soarelui avea reflexe de un blond magnific.Poate dacă nu l-as fi cunoscut nu s-ar fi ajuns aici..dar am facut-o..i-am permis să intre în viață mea crezand ca nu o să am regrete...Dar acum eu,eu ce ar trebui să fac?...