November Rain

Capitolul I

Capitolul I : Cu două luni în urma...

Am pășit ușor pe parchetul vechi de cireș, lăsând în urma mea un scârțâit ascuțit.Am tresărit...cu o mișcare nesigură am luat iarăși pensula subțire din suportul ei,începând a trasă iarăși tuse lungi,mari, deasupra pânzei al cărei font îl definea un mov pal, aproape iluzoriu.Oftez lăsând pensula în suport,apoi privesc nedumerită tabloul.Un alt eșec...Ma asez in sezut pe patul moale ingropandu-mi chipul in palme.De două săptămâni totul îmi iese prost..nu mai pot picta nimic.Tabloul pare destul de drăguț..dar nu perfect.Pentru Universitatea de Arte totul trebuie să fie perfect astfel încât să poți primi o bursă,cu o sumă de bani considerabila,iar eu, în momentul asta chiar am nevoie de o bursa.
Mă intind pe pat privind un timp tavanul,apoi imi răsucesc capul spre ceasul deșteptător din stânga mea, ce începuse a suna alarmant, anutandu-ma ca am mai putin de o ora pentru a ajunge la cursul de Istorie a Artei. Cu o singură atingere l-am oprit, ridicandu-ma din pat, pășind agale pe parchetul rece spre dulap, de unde am ales uniformă specifică universității ce consta intr-o rochiță din dantela bej pal cu modele florale în nuate de roșu,șosetele până peste genunchi de același bej monoton și în plus, un cardigan pufos de aceeași culoare lung până peste fund,apoi mă îndrept spre măsuță de machiaj de unde îmi aleg tușul negru,rimelul si rujul trandafiriu.

Aproape am terminat.Îmi ondulez părul blond cenușiu lasand buclele ușoare pe spate, apoi pieptanandu-le delicat.Deschid sertarul măsuței luând bentita bej cu inițială "A" în stânga,marca a universității,dupa care ma incalt in ghetele mele cu platforma,legandu-mi sireturile.Îmi iau geantă cu tot ce am nevoie neuitand bineînțeles tabloul pe care trebuie sa-l predau,apoi închid ușă apartamentului,bagandu-mi cheile cu breloc cu ursuleț înapoi în geantă apoi pornind spre universitate.

***
-Domnișoară Dilauretis...ati întârziat,spune doamna decan, la fel de acră precum o lămâie
-Mă scuzați, doamna decan. Imi permiteți să particip la cursul dumneavoastră? , spun eu timida, așteptându-i răspunsul.Doamna decan pune mereu accent pe severitate și punctualitate deoarece..în această scoala totul trebuie să fie...
-Perfect, de aceea tu, domnisoara, nu ar fi trebuit să intarzii, își termina aceasta discursul pe care deja îl învățasem pe dinafară.
-Îmi pare nespus de rău,spun eu lasandu-mi privirea în pământ.
-Fie,spuse dansa oftând,poți participă la ora, dar..mai intai...
Acesta era momentul.Momentul în care de fiecare dată mi se puneau sute de noduri în gât iar pieptul suporta o durere cumplită.
-...Tabloul,domnisoara...,spuse această trezindu-ma din visare, moment în care îi încredințez tabloul.Mhm..ia loc domnisoara Dilauretis,vom discuta după ora de curs..căci acum, nu-mi doresc a comenta.
Fac întocmai asezandu-ma în a treia bancă pe rândul de la fereastră,scotandu-mi caietul de notițe pe banca apoi fixandu-l cu privirea o bucată bună de timp.

***
Imi strâng lucrurile punandu-le înapoi în geantă,fiind apoi întreruptă de un oftat zgomotos.
-Domnisoara Amber...noi două avem un lucru de discutat nu-i așa?-spune această sprijinandu-se de catedră
-D-da..da așa e,spun eu timidă,despre..ce voiați să discutăm?,întreb eu de această dată cu mult mai multă siguranță decât răspunsul precedent.
-Am înțeles ca îți dorești o bursă dar știi ca pentru a o primi tablourile tale trebuie să fie...
-Perfecte, spun eu lasandu-mi privirea să cadă în pământ
-da,perfecte.Însă scumpă mea, tu ti-ai fixat această idee în căpșorul tău frumos iar tablourile tale..lăsa de dorit, ci nu pentru ca nu sunt "perfecte" ,ci pentru ca tu nu mai simți atunci când pictezi..ce s-a întâmplat cu tine,Amber? Erai cea mai bună elevă și cea mai bună variantă pentru obținerea unei burse...
-Eu, spun eu aproape soptit, fără sa-mi ridic privirea din pământ
-Însă, spuse această raspicat intrerupandu-mi șirul gândurilor, comitetul profesorilor a decis sa-ti mai dea o șansă.
-P-poftim? ,spun eu ridicandu-mi privirea brusc.O noua șansă?! Mulțumesc doamna decan, va mulțumesc nespus,spun eu zâmbind larg
-Însă..tot ce trebuie sa faci este...să pictezi nud
Și....toată fericirea a dispărut la fel de brusc precum a apărut
-Să fac ce?-spun eu mirată..să pictez nud?în niciun caz..eu nu..pictez așa ceva
-Știam ca vei spune asta..însă gandeste-te..îți dorești acea bursă nu?-spune ea fixandu-ma cu privirea
-Da, da vreau,spun eu soptit
-Atunci asta e conditia..-spuse ea triumfătoare.Gandeste-te
-....Fie,accept, am spus eu privind-o hotărâtă
-Așa deci..așa să fie..să fii prezenta la sfârșitul orelor în sală de pictură.Vei face cunoștință singură cu modelul..stai linistita te vei descurcă, iar maine dimineata imi vei arata ce ai realizat,spuse ea făcând cu ochiul și ieșind pe ușă sălii de curs, lasandu-ma singură privind în gol..tocmai a spus..un model..adică..b-baiat?!!