Misterele trecutului

Capitolul 1

   Razele soarelui puternic de vară se strecurau fără nesimțire printre țesăturile perdelelor subțiri ale orfelinatului. Am aruncat o privire spre ceasul de pe perete și am văzut că e abia ora șase dimineața. Prea devreme pentru a mă ridica din pat, însă în câteva minute vor veni îngrijitoarele și vor face gălăgie, deci șansele mele ca să mai dorm erau inexistente.

   — Trezirea!

   Vocea groasă a Mirandei a tunat din spatele ușii. Miranda era o femeie în jurul vârstei de cincizeci de ani. Deși avea o voce groasă care îți dădea impresia că ar fi o persoană rea, iranda era un suflet blând și iubitor. Slujba la orfelinat i-a mai alinat din durerea provocată de neputința de a avea copii. Astfel ea și-a îndreptat toată iubiea de care dispunea spre noi, copiii care nu am avut norocul de a face parte dintr-o familie iubitoare.

   — Shadow?

   Micuța Sunny se afla la picioarele patului meu privindu-mă speriată. Ce ironică era soarta. Deși părul și ochii ei erau negri asemeni întunericului, numele ei era „Sunny", lumina soarelui. Numele meu? „Shadow", umbra nopții, însă părul meu de un blond aprins spunea cu totul altceva. Sunny îmi aucea aminte de mine când eram mică. Eram la fel de retrasă și timidă precum era ea. Cred că de aceea simțeam nevoia să petrec timp alături de ea, pentru a o ajuta să nu simtă singurătatea care mă acaparase pe mine la vârsta ei.

   — Sunt aici, Sunny, nu e nevoie să îți fie frică. Vino, i-am spus și am bătut cu mâna marginea patului, făcându-i loc să se așeze lângă mine.

   — Am avut din nou acel coșmar oribil, a spus ea și câteva lacrimi i-au apărut în colțul ochilor.

   Sunny a ajuns la orfelinat acum câteva săptămâni. Părinții ei au murit într-un accident de mașină și nu a fost găsită nicio rudă care să o crească pe această fetiță plăpândă. Astfel soarta a adus-o aici.

   Am cuprins-o cu brațele soptindu-i cuvinte de alinare. Spre deosebire de Sunny, eu nu îmi cunosc părinții. Nici măcar nu știu dacă mai sunt în viață sau nu. Miranda mi-a povestit că m-au găsit în fața ușii într-o dimineață însorită de primăvară. Eram înfășată într-o pătură neargă, iar lângă mine se afla un plic cu numele și data mea de naștere și o sumă considerabilă de bani. În bilet scria ca acei bani să îmi fie înmânați când voi împlini optsprezece ani, adică peste două săptămâni.

   — Nu mai boci atât și vino la masă! Părinții tăi sunt morți, asta este casa ta acum !

   Svetlana, femeia însărcinată să se ocupe de copii nou veniți. O femeie fără sentimente și fără pic de empatie pentru bietele suflete sfâșiate ale copiilor.

   — Vino! După masă ce ai zice dacă am face o plimbare în parc pentru a ne relaxa? Sunny a sărit bucuroasă, fiind încântată de propunerea mea.

   În timp ce ne îndreptam spre bucătărie directoarea orfelinatului m-a chemat în biroul ei, pentru a discuta cu mine. Știam deja ce urma să îmi spună. O dată ce împlineam optsprezece ani eram nevoită să părăsesc orfelinatul deoarece statul nu-mi va mai plăti hrana și celelalte cheltuieli. Însă unde urma să mă duc? Nu aveam nici măcar o rudă care să fie dispusă să mă primească. Nu aveam nici loc de muncă ca să îmi pot permite să închiriez un apartament.

   — Vino, ia un loc. Îmi pare rău Shadow, chiar nu aș vrea să îți dau asemena vești în această dimineață. Everly avea o voce blândă. Buclele blonde îi dansau de colo colo în timp ce vorbea. Am făcut câteva progrese în legătură cu dosarul tău. Shadow, s-ar putea să existe o potențială rudă, însă...

   — Însă nu e dispusă să mă primească pentru că sunt deja prea mare, nu?

   — Nu e asta scumpo. E posibil ca această rudă să nu știe de existența ta. Mă tem că părinții tăi nu au spus nimănui că te-ai născut.

   Vestea despre o posibilă rudă m-a șocat. Cum era posibil? Cum aflase Everly aceste lucruri?

   — Dar, cum ai aflat toate astea, Everly?

   Everly părea că se gândește cum să îmi de-a această informație. Privirea ei era plină de milă și durere. Știam că iubea toți copiii din acest orfelinat și că ar fi făcut orice pentru ei, însă uneori nu avea posibilitățile necesare.

   — Scumpa mea, cred că a venit momentul să îți spun din moment ce peste puțin timp ne vei părăsi. Vezi tu, când te-am găsit în acea dimineață am simțit că soarta te-a adus la noi. Știu că Miranda ți-a spus despre banii pe care urmează să îi primești, însă amaândouă știm că nu sunt suficienți. Nu ai reuși să trăiești nici un an cu acea sumă. Dar se mai afla ceva lângă tine. O scrisoare.

   Everly a deschis sertarul biroului și mi-a întins un plic îngălbenit destul de gros. Pe partea din spate era scris foarte elegant „Pentru fiica noastră, pe care o iubim nespus!". Câteva lacrimi și-au făcut apariția în ochii mei, însă nu le-am dat drumul. Nu aveam certitudinea că aceste cuvinte erau adevărate. Nu m-au cunoscut. Au ales să renunțe la minte.

   — Te las să o citești. Everly s-a ridicat și a părăsit biroul.

   Cu mâinile tremurânde am deschis plicul, cu grijă să nu-l rup. Același scris elegant acoperea și hârtia îngălbenită de timp din interiorul plicului.

   „ Iubita mea fiică,

   Sunt eu, mama ta. Scriu aceste lucruri cu lacrimi în ochi. Când am aflat că sunt însărcinată, nu credeam vreodată că acest moment va veni. Au trecut trei zile de la nașterea ta. Eu și tatăl tău te iubim nespus de mult. Însă, iubirea mea, mă tem că dacă rămâi cu noi nu vei avea șansa la o viață.

   Alegerile pe care le-am făcut de-a lungul timpului s-au întors împotriva noastră. Viața noastră este în pericol. Mă doare inima scriindu-ți aceste lucruri pe care nu am certitudinea că le ve citi. Scriu această scrisoare în grabă, pentru că în câteva ore ne vom lua adio de la tine.

   Indiferent de ce-ți va aduce viața, să nu uiți niciodată, mama și tata te iubesc din adâncul sufletelor. Vom fi mereu cu tine, în inima ta.

   Când vei fi suficient de mare și vei citi această scrisoare să o cauți pe Allison Carter, sora tatălui tău și cea mai bună prietenă a mea. Am aranjat ca în ziua când vei împlini optsprezece ani să primească o scrisoare în care va afla despre tine și la rândul ei va porni în căutarea ta. Până atunci, este mult prea periculos ca cineva să știe de existența ta.

   Iartă-ne, te implor! Iartă-ne că nu am fost suficient de puternici pentru a-ți oferi viața pe care o meriți.

                                                                          Cu dragoste, mama și tata. Maddison&Jeremiah Carter "

   Aveam un nume, însfârșit. Nu mai eram Shadow, fata de la orfelinat, ci eram Shadow, fiica lui Maddison și Jeremiah Carter.

***

   Deci? Ce credeți?