Adânc Ocean

10 0 0
                                    


Din val înspumegat, al lumii adânc ocean

Se naște o zeiță, un divin aspect al vieții

Se arată  în fața mea cu glas duios:

"Hai cu mine suflet blând

Dă-mi mâna de te scufund

În adâncul meu ocean"

Și ajung într-o lume întunecată

Unde stâncile-mi sunt ispitele

Și ea într-o clipă le sfărâmă

"Hai cu mine suflet plin

Dă-mi mintea de te-o curăț

Și te duc în adâncul meu ocean"

Și ne scufundăm din nou

În negură și iad, în tăciune și noroi

Cu un suflu fin de stele, ea îl albește de necaz

"Hai cu mine suflet frânt 

Ia-mă strâns în brațe

Și hai cu mine, în adâncul meu ocean"

Și o trag în brațe, și mă sărută

Și mă cuprinde un sentiment aparte

Un gând plăcut al inimii, un val de dor și drag.

Cât ea mă mângâie încet pe corp,

Mă împinge într-un pat de alge

Cu veșmânt sacru al lumii începuturi se imbracă

Și vine lângă mine, și mă sărută de indată

Val ce bate în mal divin

Și din soare simt căldura

Și din nori simt furtuna

Și curentul lin din nou venit

"Stai cu mine suflet bun

Lângă mine în pat angelic

Căci aici ești în Adâncul meu Ocean"


Notițe:

Prima poezie care prezintă o poveste din spate fără să dea nume. Darul poeziei. Din punctul acesta poeziile par să aibă o turnură de moment în jocuri de rimă cu mai puțin sens. Totuși "Adânc Ocean" nu ilustrează un joc, ci o parte din viață, o poveste încheiată. La fel cum o furtună de pe mare, pănâ la urmă se oprește. Aceasta face parte din poeziile ce mă reprezintă din puncte de vedere al stilului.

Adânc OceanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum