17. Cantecul pianului

3.7K 117 17
                                    

In fiecare seara acelasi cosmar. Aceasi camera intunecata cu podea murdara si pereti decojiti si plini de mucegai. Mirosul de sange combinat cu mucegai si cadavru in descompunere imi invada simnturile. Acel miros ar fi facut pe oricine sa isi vomite toate intestinele , dar eu eram obijnuita deja cu el. Am vazut lumina luni ce lumina slab incaperea prin geamul spart , observând si usa metalica , usor uzata cu urme de gheare si sange uscat pe ea. Nici nu vreau sa ma gandesc cati oameni si-au gasit sfarsitul acolo. Am auzit un sunet inabusit de pian din coltul camerei. Nu din nou. M-am ridicat de pe jos abia acum simntind frigul din incapere. Am inceput sa alerg spre usa impingand-o cu atat de multa putere incat mai avea putin si cadea. Am vazut holul lung si intunecat si am auzit iar sunetul pianului dar mai aproape. Am inceput sa alerg unde am vazut cu ochii , chiar daca nu vedeam nimic din cauza întunericului. Am parcurs o distanta destul de mare din hol pana sa aud sunetul unor pasi in spatele meu. Oh nu. Nu iar. No o sa il las si de data asta. Am marit pasul pana am ajuns la capatul coridorului. Acolo era o usa mare metalica cu un fel de pentagrama scrijelita si cu cateva urme de sange. Am impins de usa vazand iar camera intunecata , mirosul ei specific de sange si cadavru in putrefactie lovinduma. In mijlocul camerei , statea asezat un pian negru , lucios in care se reflecta lumina lunii. Cand sunetul notelor de pian a incetat , usa din spatele meu s-a trantit si am simntit imediat o atingere pe sold. Parea a fi o mana de om , dar era mult prea rece si avea degetele mult prea osoase. Mana scheletica imi atinga usor talia pana a ajuns la nivelul stomacului meu. Am simntit o alta mana de data aceasta mai mica care imi astupa gura sa nu tip , in timp ce alte cateva maini se mai asezat pe corpul meu. Stiam ce va urma. Stiam ca urma sa ma chinuie si mai apoi sa ma traga in intuneric pentru a ma sfasia in bucati si a se hrani din mine. se mai intamplase de atatea ori. Mereu aceasi poveste. Deja nu mai era speriata. Dar de data asta ceva a fost diferit. Simteam totul atat de real. simnteam fiecare atingere , fiecare rasuflare inghetate ce imi sufla in ceafa , fiecare deget osos ce se pregatea sa imi sfasie corpul. Cand acestia erau gata sa inceapa sa ma sfasie clapele pianului au fost apasate cu putere acesta scotand un sunet puternic. Alte note s-au auzit imediat mainile incepand sa se retraga de pe corpul meu impietrit de spaima. Imediat ce nu am mai simntit nici o atingere am cazut in genunchi lasand lacrimile pe care le tineam prizoniere in ochii mei libere. Sunetul pianului se auzea din ce in ce mai tare si notele erau mai ascutite cu fiecre secunda. Dintr-un cantec placut si linistit ajunsese un adevarat blestem pentru urechile mele , care incepeau sa aiba dureri groajnice. Mi-am pus ambele maini la urechi cand pianul a scos o nota asa inalta incat imi provoca dureri inimaginabile. Ultimul lucru pe care l-am vazut inainte sa lesin a fost o umbra neagra ridicanduse de la pian si venind spre mine , si doi chii rosi care ma priveau cu mila.

......................................................
Hai injuratima ca stiu ca merit. Nu am mai postat nimic de mult si imi pare foarte rau dar am avut si eu ca tot omul examene de dat deci imi pare rau si promit ca nu o sa se mai repete si o sa incerc sa postez mai des deci va rog nu va suparati.

Povesti de groazaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum