Am auzit un zgomot de afara. Am iesit sa verific si am vazut o umbra neagra. Am intrebat cine e , dar nu am primit nici un raspuns. M-am apropiat mai mult , iar atunci acesta a ridicat fata spre mine. Ochii sai demonici de culoarea sangelui parca imi vedeau prin suflet. Am tipat si am inceput sa fug. Alergam , fara o directie anume. Am ajuns in padurea de langa casa bunici si m-am oprit. Chiar atat de departe am alergat. Am mers usor pintre copaci , incercand sa imi dau seama cum se iese din padure. Am auzit un fosnet in spatele meu si cand m-am intors el era acolo. Am fugit cat ma tineau picioarele , dar m-am impiedicat si am cazut. Inainte sa ma ridic am simntit o mana pe glezna mea. A inceput sa ma tarasca , lovinduma de diferite obstacole. M-am prins de o creanga incercand sa scap , dar eforturile mele erau degeaba. Am inceput sa tip si sa ma agit , dar asta parea sa il enerveze si mai tare. M-a izbit cu spatele de un copac si si-a pus mana in jurul gatului meu , strangand cu o forta incredibila. Mi-am pus mainile peste mana lui incercand sa il fac sa imi dea drumul , dar era prea puternic. Am simntit cum raman fara aer. Am ridicat capul spre el , privindul direct in ochii sai goi , inainte sa il intreb cu o voce slaba " de ce ?". S-a uitat la ochii mei inlacrimati si mi-a dat drumul. M-am uitat la el surprinsa , observand ca imi face semn sa il urmez. M-am ridicat incet de jos si am pasit spre el. Acesta a inceput sa mearga pana am ajuns la iesirea din padure. Mi-a aratat cu degetul spre o lumina puternica ce parea sa provina de la un foc si atunci am realizat. Ala era satul in care locuiau bunicii mei. Am pruvit mai atent , observand oamenii fugind , si niste demoni asemanatori ce el care il prindeau si ii omorau. Puteam fi eu in locul lor. El ma salvase. M-am lasat usor in jos pe trunchiul unui copac , incepand sa plang. Am auzit pasi in dreapta mea si am vazut o pereche de picioare care s-au oprit in fata mea. Am ridicat privirea si i-am intalnit iar acei ochii rosi ca sangele care imi dau fiorii. M-a privit direct in ochii inainte de a imi zice ca este mereu acolo. Si atunci m-am trezit. Eram in camera mea din casa bunici , imbracata cu pijamalele mele pufoase si cu ursuletul meu preferat in brate. M-am dat jos din pat , mergand spre fereastra si privind padurea din fata casei. Am privit mai atent , observand o pereche de ochi rosi stralucitori ce ma priveau. Am zambind stiind ca el e mereu acolo cand am nevoie. Multi au un inger pazitor , dar eu am demonul meu , care ma apara. V-asi mai zice despre el , dar nu ii place ca lumea sa stie de existenta lui. Nu e un demon ca oricare. E demonul meu interior. El e mereu acolo , in interiorul meu , asteptand ca eu sa il las liber. Si tu ai unul. Uitate in cel mai intunecat coltisor al sufletului tau si il vei gasi acolo , hraninduse cu frica si ura ta. Hranestel , dar nu prea mult. Daca devine prea puternic va fi greu sa il controlezi.
