Scare, Potter?

XI

-Pov. Draco-

Astoria: ce baliverne scoți pe gură dragule? Cum nu sunt iubita t-
Eu: taci dracu din gură, vocea ta îmi rănesc timpanele, nu mai vreau să-ți aud vocea. Acum, scuzați mă, dar eu mă voi retrage.

Îi întorc spatele fetei iar elevii îmi fac loc sa plec și părăsesc holul care acum este plin.
Mă îndrept spre camera unde stă Harry iar atunci când intru înăuntru, o întâlnesc pe Madam Poppy care stătea în fața patului lui Harry. Când aude pași se întoarce și se uită la mine de jos, îmi întinde pastila și o beau cu un pahar de apă întins de dânsa.

Poppy: dacă te rog sa stai lângă Dn Potter până mă întorc eu, ai face-o?
Eu: sigur, nu vă faceți griji.
Poppy: mulțumesc Draco

Pleacă, pun paharul pe o noptieră și mă apropii de patului lui, astfel fiind în dreapta lui așezat pe patul de vizavi. In minte îmi cotrobăie imaginile de aseară și mă cutremur la vizionarea acestora. Mă uit la Harry iar el se uită la mine, în ochii lui nu mai văd moartea ce mi-a arătat-o azi noapte ci erau ,într-un fel, niște ochi senini pentru evenimente petrecute în ultimile 24 de ore.

Eu: Astoria mi-a dat o brioșă care avea poțiunea Amortentia și, de asta ai auzit orice fel de prostie aș fi zis.

Stă și se gândește un timp iar duapia un zâmbet i se ivește pe fața ce acum mi sa imprimat în creier

Harry: și dacă aș folosi eu o poțiune amortentia pe tine si ai spune toate lucrurile frumoase despre mine?
Eu: nu îmi trebuie o poțiune de dragoste pentru a-mi exprima intențiile pe care le am cu tine.

Se înroșește la cuvintele spuse de mine si Asta mă face calm. De-abia acum îmi dau seama că el îmi este tratamentul meu, că fără el nu pot face nimic, că fără ca el sa fie prin preajma nu mă pot concentra la alt ceva decât unde ar putea fi el în acel moment.

Eu: să înțeleg că nu-l mai vrei pe Digory în locul meu?
Harry: de fapt...
Eu: niciun de fapt, nu-l vrei pe Digory în locul meu și punct.
Harry: bine bine, dacă zici tu, așa sa fie.

Spune asta cu un început de zâmbet iar acest lucru mă face și pe mine sa zâmbesc odată cu el. Mă așez pe patul său iar smaraldele ce înlocuiesc irisul mă înebunesc teribil, chiar dacă el nu m-ai este supărat pe mine, sunt eu pentru faptul că am lăsat să iasă din ochii lui lacrimi, și ce este și mai rău este faptul că eu am provocat acele lacrimi stupide.

Eu: deci... Totul este ok?
Harry: este totul ok in această privință, dar nu știu cum să fac la competiția aia stupidă.
Eu: cum de te-ai înscris la competiție, parcă Dumbledor a pus o vrajă pentru cei care nu au peste 17 ani.
Harry: nu eu m-am înscris, atunci când mi-am auzit numele strigat de Dumbledor am încremenit în loc și dacă nu era Hermione lângă mine ca sa ma îmbrâncească, nu cred că mă ridicam singur.
Eu: păi, și i-ai spus lui Dumbledor că nu tu ai pus bilețelul?
Harry: i-am spus...
Eu: și nu o făcut nimic în legătură cu asta!?

Nervii îmi controlează mintea în acest moment iar asta mă face să mă ridic de nervi și să mă plimb prin cameră. Îi simt privirea pe mine de la început până la sfârșit, mă așez din nou pe pat iar Harry îmi ia mâinile și pe ține în ale lui câteva minute bune, asta mă calmează la un moment dat și mă uit în ochii lui superbi.

Eu: știi? Ochii tăi îmi aparțin mie, numai mie îmi pot zâmbi, numai mie îmi pot transmite explozii de sentimente nelimitate. Ei îmi aparțin, tu îmi aparții.

Nu scoate niciun cuvânt, doar mă privește cu o intensitate de neimaginat. Se uită prima dată la ochiul meu drept, apoi la buze iar în cele din urmă la ochiul meu stâng. Mă apropii de fața lui, iar acesta face același lucru, îmi presez buzele de ale lui și, să-mi trag o palmă, ce dor mia fost de gustul lor, o tentă de ciocolată cu mentă ce parcă se topește în gură cu fiecare avansare. Își pune mâinile pe umerii mei iar eu îmi pun mâinile pe șoldurile lui pentru al apropia mai mult de mine, îl ridic și-l așez în poala mea astfel, picioarele lui să-mi înconjoare talia. Sărutul se adâncea cu cât își înfingea mai tare degetele în scalpul meu.
Mă opresc brusc atunci când aud pași pe hol, Harry se dă jos din poala mea și se așează pe patul lui, își îndreaptă ochelarii și cămașa iar eu îmi aranjez parul, de-abia acum simt durerea din scalp și, să-mi trag una, doare așa de rău.

In salon intră madam Poppy iar acesta îmi mulțumește pentru timpul acordat si mă roagă să plec, mai bine eu i-aș mulțumii pentru timpul acordat în care am reușit să gust din nou din buzele acelea cărnoase care mă înebunesc la culme.

Mă îndrept către clasa domnului Snape iar gândul că trebuie să dau ochii cu alți elevi îmi provoacă greață. Bat la ușă iar după ce aud un ,,intră" spus cu dezgust întru și ma așez lângă Blaise iar acesta îmi explică ce poțiune trebuie sa facem. Pe tot parcursul ore nu mi-am putut lua gândul de la faptul că, in seara asta o sa mă furișez până la infirmerie doar pentru al săruta pe băiatul care îmi joacă în minte de ceva vreme bună.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Bună! Îmi pare rău că nu am mai postat de ceva vreme și sper că nu v-ați supărat pe mine pentru asta... Nu am avut idei și a durat ceva timp pentru a crea o idee fixă si bine explicată. Sper să vă placă (cam scurt capitolul dar na)
!! Cartea nu este corectată !!

Pupici<3
1016 cuvinte