Răul ce-mi face bine

Am pofte!

Perspectiva Miei

Ne-am trezit devreme,cred că pe la 6 ca să prindem zborul.

-Haide Marco!O să pierdem zborul!

-Stai liniștită iubito.Mergem cu un avion privat.

-Poftim!?Ai un avion privat?

-Da,de vreo 2 ani!Hai să mergem!

Am urcat în mașină și am ajuns pe o proprietate privată,probabil al lui Marco unde se afla un avion.

-După tine,hai fără frică!

Am urcat în avion unde ne-am așezat pe două scaune foarte comode.

-O nu!

-Ce e iubito?Ți-e rău?

-Nu,dar am pofte!E prima dată când am pofte.

-Și de ce ți-e poftă iubito?

-Înghețată de ciocolată cu frișă și căpșuni.

-Vin imediat.

După zece minute vine cu un bol mare de înghețată de ciocolată cu frișcă și căpșuni.

-Te iubesc!

Îi iau bolul din mâini și am început să mănânc cu poftă.Marco se uita la mine și zâmbea.

-Ce?

-Ești foarte drăguță.

-Îți port copilul bine!El cere asta!

Se ridică și vine lângă mine.Mă ridică ușor și se pune sub mine.Eram pe picioarele lui și cu capul pe umărul lui.

-Lasă-mă să te ajut.

Îmi ia bolul din mână și îmi dă să mănânc.

-Ce m-aș face eu fără tine?

-Probabil ai fi fost nefericit și eu n-aș mai fi mâncat înghețată.Începem să râdem amândoi.

-Te iubesc Mia Scott

-Și eu te iubesc Marco Diez

Nici nu am simțit cum a trecut timpul pentru că am adormit în brațele lui Marco.Mă simnt zâgâlțâită și îmi ridic capul de pe umărul lui Marco.

-Iubito,am ajuns!

Ne ridicăme de pe fotolii și pășesc temătoare afară din avion.

Ochii mei erau absorbiți de frumusețea locului.Deși era doar un simplu teren.În depărtare se vedeau multe clădiri și Marco a avut grijă să nu rămânem pe drumuri,omul ăsta cred că are o vilă în fiecare oraș.

Am ajuns în fața vilei care era superbă

-După tine iubito!

Am pășit în casa imensă,pereții erau albi,plini de lumină,ferestre înalte,canapele de o culoare neagră în fața cărora era o plasmă mare,perfectă pentru o seară de film.

-Ce spui?

-E mai mult decât ce mi-am dorit.Te iubesc!

-Hai să mergem sus.

Am ajuns în dormitor unde era un pat cu baldachin imens.Am ieșit pe balcon unde aveam o priveliște spre oraș.

-O să comand ceva de mâncare bine?

-Da,îmi e foame!

Am admirat priveliștea orașului care era superbă.Mi-e greu să cred că o să mă trezesc și voi vedea asta.Mi-e frică să nu mă trezesc și să aud iar strigătele mamei de ajutor.

Simnt două mâini înconjurându-mi mijlocul.

-Ce te frământă iubito?

-Mi-e frică,că o să mă trezesc și o să ajung din nou la vremurile în care o auzeam pe mama cum plângea.