CONDAMNAȚI CĂTRE IUBIRE

Te iau de mână virtual

Te condamn către iubire

Căci mi-ai oferit în dar

Stropi de suferință vie.

Am crezut în puritate, am crezut în ochi de înger

Am crezut în glasul tău ce-mi spunea că este dulce

Dulce este să mă-nnec în tot ce ține de tine

Dulce este să mă-ngrop în tot ce ține de tine.

Te sărut cu ochi închiși

Te blestem la dragoste

Căci mi-ai fost un mort viu

Ce mi-a rupt aripile.

Am sperat la imposibil, am sperat la-a doua viață

Am fost singură pe lume și-am ales să-mpart cu tine

Fiecare strop de aer, fiecare ochi din față

Doi Luceferi pe-un singur cer, condamnați către iubire.

M-am trezit din somn și-mi pare

Că am visat o floare...

Smulsă din rădăcini și tristă, plânsă toată îmi părea

Purta în ochi zâmbete cu sânge

Iar în spate, răni ducea.

Floarea mea era palidă, gemea și icnea continuu

Suspina și-mi striga: "Mi-e dor! Mi-e dor de lumină!"

Mi-a înfipt în inimă un spin dulce-dureros

Am luat-o de mână văzându-mă un mort frumos.

I-am jurat eternitate, un infinit cu vise vii

Am pus STOP la viața care

Fără ea nu va mai fi.

M-am trezit din somn și-mi pare

Că am visat o floare...

Mă simt tulburat și doare

Să o văd fără culoare.

Tu, iubita mea, un mort viu iubești

Iar eu am înviat din morți fiindcă floarea mea îmi ești.

MULȚUMIRI: Mulțumesc marelui poet român George Bacovia pentru inspirații!