Învață să ții un secret

Capitolul 1

   

    Trecuseră deja două zile de când mă aflam aici. Mâine începeau cursurile. Nu pot spune că am reușit să mă integrez prea mult printre oamenii din acest institut, sinceră să fiu nici nu m-am întâlnit cu prea mulți, însă reușisem să leg ceva prietenie cu Ava, colega mea de cameră.

Nu m-a fermecat din prima. După ce au plecat părinții mei în acea seară, eu nu am avut starea necesară să vorbesc prea mult, mai ales cu ea, o străină. Simțeam fiori pe șira spinării de fiecare dată când revedeam chipul fetei din pădure, asta fiind o dată la fiecare 5 minute, și aveam senzația constantă că sunt în pericol, vorbele ei îmi răsunau în cap ca un refren enervant care ți se blochează în memorie pe repeat. Eram într-o transă, iar Ava probabil că mi-a înțeles starea, căci mi-a oferit liniștea de care aveam nevoie. Am apreciat asta. Nici nu am mai vorbit de cele întâmplate, ea nu a adus vorba pentru că, probabil, nu credea că mă interesează, iar eu pentru că... ei bine, îmi era prea frică să mă gândesc la ce s-a întâmplat de fapt cu acea fată. Ce mi se putea întâmpla mie.

A doua zi, de dimineață, când am deschis ochii ea era în dreapta mea, unde se afla patul ei, cocoțată în pat și răstignită cu fața la perete încercând să lipească un poster în timp ce prindea altul care stătea să cadă. Atunci am râs amândoua pentru prima dată. Ușor, ușor, ne-am apropiat și am început chiar să privim Neveste Disperate împreună. Nu credeam că mai există pe lumea asta cineva de vârsta mea care se uită la acest serial, dar, aparent, ei îi făcea plăcere.

Am luat toate mesele în cameră, am comandat sau am cumpărat ceva de la supermarket, nici ea nu se bucura să fie aici și nu voia nici în ruptul capului să dea ochii cu fratele ei mai mare care era un bou, după spusele ei. Mereu făceam glume pe seama lui, dar nu-l cunoscusem. Mă bucuram să o am alături, era o companie plăcută. Și roz. Era o companie FOARTE roz.

- Hei, ce zici dacă azi luăm prânzul la cantină? spune Ava în timp ce își aranja perna cu puf de culoare roz bombon, pe lenjeria ei de pat roz pal.

Cum spuneam, era o companie roz.

- Da, răspund din fața dulapului unde îmi căutam ceva cu care să forțez o ținută. Dar nu ziceai că nu vrei să dai ochii cu frățiorul tău?

- Și ce o să fac? O să-l evit un an întreg? În plus, poate că el ar trebui să mă evite pe mine, îmi răspunde și o văd în oglindă cum se îndreaptă și ea spre dulap. Oricum, trebuie și noi să ne integrăm, să ne facem prieteni... fără supărare, dar tu nu pari vreun șoarece de bibliotecă, eu cu siguranță nu sunt, deci ne trebuie un creier în toată combinația asta. Cineva să ne țină pe linia de plutire. Și să ne dea temele... poate și să ne facă proiectele.

Încep să râd și o împing ușor în umăr. Ne asemănam foarte mult, chiar dacă ea era mai flower-power, mai visătoare și eu mai rece și realistă. Ne completam. Și eu aș fi căutat pe cineva mai inteligent de care să mă lipesc. Nu ca să-mi facă munca neapărat, ci să mă țină pe linia de plutire.

- Să-mi iau rochia asta? mă întreabă în timp ce scoate din dulap o rochie neagră simplă, mulată, cu mâneci lungi. Părea să aibă decolteu în V.

- Tu sigur cauți doar prieteni?

- Da, dar știi cum se zice... Nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește.

Îmi face cu ochiul și eu râd pentru a nu știu câta oară de când m-am trezit. Poate că nu o să fie așa rău aici până la urmă...

*****

Cantina era arhiplină. Din prima secundă în care am intrat pe ușă m-a luat durerea de cap și aveam o stare de vomă. În ciuda faptului că acasă eram o fată destul de populară, sufeream de anxietate socială. Uram locurile noi, tocmai de asta urăsc și acest loc. Dar trebuia să păstrez aparența, așa că de la primul pas pe care l-am făcut în acea cantină cu botinele mele, până am ajuns la coadă, m-am comportat ca la săptămâna modei la Milano. Privirea în față și înaintam cu încredere. Ce-i drept, ar fi putut să mă ducă acum acolo, la Milano, căci eu eram pregătită. Mereu mi-a plăcut să fiu elegantă, așa că nici azi n-am fost mai prejos. Părul lăsat pe spate, o cămașă albă cu detalii subtile de dantelă la gât, un decolteu decent, jeanși și botine cu toc potrivit. Stilul meu obișnuit.