Când noaptea cade

Capitolul 1

                             Jasmine
Theodore Jefferson.

Fiecare bărbat a vrut să fie el.

Fiecare femeie voia să se culce cu el.

Era cel mai puternic om din SUA – nici măcar nu era aproape.

De-a lungul carierei, a câștigat miliarde de dolari, dar interesele sale de afaceri au rămas învăluite în secret.

Bogăția lui, totuși, nu era nimic în comparație cu corpul lui.

Avea genul de fizic care i-ar face pe zeii greci să roșească.

A fost tipărită pe coperți de reviste de la Berlin la San Francisco.

Dar sexyitatea lui i-a depășit aspectul.

Era un mister, o enigmă.

Nimeni nu era destul de sigur unde locuia.

Fie că a fost căsătorit, dacă a avut copii.

Oricare paparazz care se apropia prea mult a dispărut brusc.

Ce mistere s-au ascuns în spatele acelor ochi de oțel și periculoși?

-Jasmine, deschide! Acum!

Bărbatul din ușă m-a făcut să tresar. Am aruncat deoparte exemplarul revistei Time, cu fața lui Theodore Jefferson stropit pe coperta din față.

am înghețat. Am cunoscut vocea persoanei care îmi bătea în ușă. Diavolul însuși a fost aici.

-Alex, știi deja despre situația mea. Mi-am pierdut slujba și banii sunt strânși. Nu am un ban în contul bancar. am spus, încruntata.

Niciodată în viața mea nu mi-am imaginat că voi vedea astfel de zile.

Lucrasem ca bucătar cu un salariu grozav, dar nenorocitul meu de manager șef mă amenințase că mă concediază dacă nu mă culcam cu el. Am tresărit, amintindu-mi cruzimea lui și cât de rău îmi simțeam pentru soția lui nevinovată . ea nu avea habar.

Înainte să mă poată concedia, mi-am dat demisia, ceea ce îi inflamase ego-ul masculin. Din cruzime, el se asigurase că nu am un alt loc de muncă.

-Ai întârziat deja trei luni. Nu-mi pasă dacă ai un loc de muncă sau nu, vreau doar banii mei. Dacă nu plătești până la sfârșitul lunii viitoare, ești afară.

Oftând, am dat din cap mohorât. S-a ridicat și a ieșit cu furtună din apartamentul meu.

Am oftat când mă gândeam la facturile pe care trebuia să le plătesc. Nu aveam suficienți bani să-i plătesc pe toți.

Mi-am adunat puterile și am deschis ușa apartamentului meu. Zâmbind strâns proprietarului meu, m-am lăsat jos pe scaun, știind că nu avea de gând să plece prea curând.

— Ai putea la fel de bine să ai un loc. Nu este nevoie să te comporți ca un oaspete.

S-a așezat pe canapea cu fața la mine.

— Când ai de gând să mă plătești?

Atât despre plăcere.

Frigiderul meu gol trebuia umplut urgent. Devenisem dependent de acești tăiței instant, deoarece erau singurul lucru pe care mi-l puteam permite. De ce nu economisisem bani în toate acele luni în care am lucrat?

Pentru că a trebuit să cumperi toate acele haine. Și toate acele bijuterii!

Nu mai era nimic de făcut decât să plângi.