Personal Secretary [H.S.] +18

Capitolul 2

Până la urmă ce-o fi o fi! Nu contează dacă șeful meu e tânăr sau bătrân, înalt sau scund ori orice altceva de acest gen! Sper doar să nu fie acel gen de șef țâfnos. Atât. Dacă va fi totuși acel gen care vrea să muncești din greu și nu te lasă nicu o clipă să te odihnește nu este o problemă. Asta ar trebui un șef adevărat să facă, nu să te lase să stai degeaba.

După ce-mi termin de băut cafeaua, intru în baie pentru a face un duș. Mă dezbrac de hainele ce-mi acopereau corpul și le las să cadă pe gresia rece. Dau drumul la apă, lăsând-o puțin să se încălzească și apoi intru în cabina de duș.

Stropii de apă fierbinți se loveau puternic de pielea mea sensibilă, făcându-se imediat ca pielea de găină ia sfârcurile întărindu-mi-se brusc. E o senzație ciudată cu care sunt obișnuită.

Unii ar crede foarte ciudat faptul că, deși am 22 de ani, sunt încă virgină. Dar eu tin la virginitatea mea, deși nu sunt genul care așteaptă să facă dragoste până ïn noaptea nunții, doar că atunci când o voi face prima dată să mă asigur că o fac cu bărbatul potrivit, care mă va iubi la fel de mult cum îl voi iubi și eu pe el.

Ies din duș și-mi acopăr corpul gol cu un prosop. Mă duc în cameră și mă schimb în pijamalele mele, ce constau într-o pereche de pantaloni scurți albi și un maieu de același culoare.

Este ora 21:30 și e mult prea devreme să mă culc, așa că îmi iau cartea de pe noptieră și citesc până adorm.

***

Razele soarelui îmi intră pe sub pleoape, trezindu-mă din somnul meu adânc. Deachid buimacă ochii și mă uit la ceasul de pe noptieră. 9:30. Bun. Trebui să fiu la firmă deabea la ora 12:00 deci am timp suficient să mă pregătesc.

Mă dau jos din pat și mă duc la baie pentru a-mi face rutina de dimineața apoi îmi beau cafeaua și mănânc niște clătite.

Mă întorc în cameră și-mi scot din dulap fusta creion neagră și cămașa albă. Îmi pun un set de lenjerie albă din dantelă și după pun pe mine și celelalte articole vestimentare și, desigur, bijuteriile asortate.

Mă duc la oglinda de machieje din cameră și îmi pieptăn părul blong lung până la umeri, apoi îl întrept puțin cu placa. Iau fiecare șuviță de păr și trec plăcile încinse de ceramică peste fiecare, cu grijă, pentru a nu-mi arde părul.

După ce termin cu părul, îl las liber pe spate și trec la următorul pas: machiajul. Nu vreau un machiaj foarte strident, dar niște rimel și un ruj roșu aprins nu strică. Fond de ten sau altceva nu am nevoie, deoarece mama natură a fost bună cu mine și mi-a dat o piele perfectă, cu un ten perfect.

Cât mă pregătesc, se face deja 11:35 și ar trebui să plec deja. Îmi iau cheile de la mașină, geanta și telefonul și cobor grăbită scările. Firma nu este foarte departe dar vreau să mă asigur că nu întârzii.

Peste 15 minute de mers cu mașina opresc și ies din ea, în fața mea dezvăluindu-se o clădire imensă, ce vreo 30 de etaje sau chiar mai mult. Asta e. D. Styles. Design

Okaaay. Hai, Coroline! Poți s-o faci!

Intru în clădire și mă întreb spre secretara drăguță de la parter.

"Bună ziua! Mă numesc Caroline Davies și am programat un interviu pentru un post cu domnul Styles." îi spun iar ea se uită puțin pe calculatorul din fața ei.

"Oh, da. Domnișoară Davies, domnul Styles vă așteaptă în biroul lui de la etajul 13 și pe ușă scrie numărul 269." îmi spune ea.

Mă duc înspre lift și aștept să ajungă jos. După ce ajunge intru în el și din fericire nu mai nu mai este nimeni înăuntru. Cu o secundă înainte ca ușile liftului să se închidă, îl văd și pe crețul de ieri cum intră pe ușa de la intare. Of, Doamne. Probabil a venit pentru un interviu și el, dacă nu cumva deja lucrează aici. Ar fi ciudat să fin colegi de muncă. Încă mă simt prost după incidentul de el dar sper măcar să fii uitat.

Când ajung sus, secretara m-a rugat să iau loc pe unul dintre scaunele din hol deoarece domnul Styles are ceva de rezolvat și nu mă poate primi acum.

Peste 15 minute lungi de așteptare, secretara mi-a spus că pot intra în biroul domnului Styles. Răsuflu și bat la ușă.

"Intră!" se aude dinăuntru.

Deschid ușa și rămân mască. În fața mea se afișează un domn destul de în vârstă și...crețul de ieri. Amândoi sunt îmbrăcați la costum și seamănă al naibii de mult. Oh, nu-mi spune că...

"Bună, domnișoară Davies. Eu sunt Desmond Styles, patronul acestsi firme și acesta este fiul meu, Harry, care foarte curând îmi va moșteni afacerea." spune domnul Styles vesel și îl văd auzi pe cre...Harry mârâind.

Așa deci. Misteriosul creț nervos se numește Harry. Are un nume așa frumos.

Până acum nici nu s-a uitat la mine, holbându-se la peretele din stânga lui, dar când m-a văzut s-a încrutat dar după a început să mă analizeze din cap până în picioare și își mușcă buza de jos.

"Bună ziua, eu mă numesc Caroline Davies. Încântată de cunoștință. " spun și eu zâmbind, un zâmbet oarecare fals.

"Ei bine, Caroline, având în vedere CV-ul tău foarte promițător, ai șanse foarte mari să obții un post dar tot trebuie să-ți luăm un interviu. Însă nu eu voi face asta, cum probabil te așteptai, ci fiul meu. Te las pe mâinile lui." spune și iese din birou.

Harry zâmbește drăcește și vine cu pași înceți și se pune în spatele meu.

"Cum spune și el, ești pe mâinile mele." îmi șoptește în ureche, respirația sa fierbinte simțindu-se pe obrazul meu iar mâinile lui au început să se miște lent pe talia mea.