My Little Boy, Innie

Prima zi la noul liceu

Prima mea zi la liceu a încep destul de bine, m-am îmbrăcat în uniforma galbena specifica liceului,

care mi se părea foarte drăguță, mi-am luat ghiozdan ul în spate si am pornit spre liceu. Știam ca azi va trebui sa vorbesc în fata întregii clase si va trebui sa ma prezint si asta ma speria puțin deoarece îmi era frica sa nu fac o prima impresie greșită.
Când am ajuns ma simțeam diferita și poate chiar în plus deoarece eram singurul elev venit din alta tara, restul erau din Korea.

Am întra în școala și m-am dus în clasa, m-am așezat în banca mea, (era penultima banca de la geam) apoi am așteptat profesorul.
Colegii mei începuseră deja sa vina, toți stăteau în grupuri și vorbeau, dar eu nu înțelegeam prea bine ce ziceau, deoarece vorbeau în coreeană.
În banca din fata mea sa așezat un băiat înalt de vreo 1,72, brunet cu ochii căprui, părea foarte drăguț

și mi-a atras atenția din prima, dar nu am lăsat sa se vadă asta si am continuat sa stau în banca mea și sa ma uit pe geam, de parca nu as fi existat în acea clasa.
Dupa ceva timp profesorul întra în clasa.
Profesorul: bună dimineața!
*toți se ridica în picioare* elevii: bună dimineața!
Profesorul: după cum unii știu, avem un elev nou în clasa și dacă se poate o rugam sa vina în fata clasei sa se prezinte.
*ma ridic din banca si ma duc in fata clasei, toate privirile erau asupra mea ceea ce ma speria putin, si mainile mele incepusera sa tremure* Y/N: bună, ma numesc Y/N și vin din România, am 17 ani și îmi place mult sa cânt, sa citesc si sa scriu cărți
Profesorul: mulțumim, sper sa va înțelegeți cu toti.
Ora începuse și eu ma simțeam foarte nasol deoarece toate privirile erau încă asupra mea, iar unii chiar vorbeau între ei ceea ce ma făcea sa cred ca ma judeca pe mine.

În pauza

Colegul din fata mea sa întors spre mine, și am început sa vorbim.
?: annyeong
Y/N: an..nyeo...ng
?: scuze, am crezut ca poți vorbii în coreeană
Y/N: e ok, ar fi trebuit sa știu coreeană, odata ce am venit aici, dar din păcate știu doar engleza
?: pai atunci bun venit în Korea, sper sa iti placa aici, o am uitat sa ma prezint, ma numesc Yang Jeong-in, dar poți sa îmi spui I.n.
Y/N: mersii, ai un nume drăguț
I.n.: mersii, si numele tău e drăguț, dar ce te-am făcut sa vii tocmai în Korea?
Y/N: părinții mei au vrut sa ne mutam aici
I.n.: super, pai dacă ai nevoie de ceva sau vrei sa știi ceva poți sa ma întrebi *se îndreaptă spre usa și pleacă*
Zâmbetul lui era asa drăguț, iar el...pai...era perfect, însă trebuia sa îmi scot asta din cap, era normal ca nu o sa am șanse, eu eram doar o fata din alta tara iar el era din Korea și sigur ii plăcea de vreo colega sau poate chiar avea iubita, însă ce știam sigur era ca nu puteam sa îl scot din mintea mea...

După scoala

Îmi iau ghiozdan ul și ma duc spre casa,sperând ca ziua următoare sa fie mai buna, pentru că simțeam ca deja toți ma urau, dar la un moment dat am auzit pe cineva strigandu-ma...

Oare cine a strigat-o pe Y/N?
Ce vroia de la ea?

Vreți capitol nou?

Scuzați greșelile gramaticale
Dacă nu va place, nu citiți
Celor care le place, lectura placuta☺️🌸❤️