Secretul Iubirii Mele

Capitolul 10 "Josh"

Nu mai am răbdare, timpul trece mai greu decât vreau eu să treacă, la dracu' cu tot.
Vreau să terminăm mai repede cu surfingul ăsta ca să pot să-mi înfig tot corpul în el.
Gandul dea o penetra pe Ava ma omoară.
Penisu incepe sa mi flencane in pantaloni.

Am urmărit-o pe Ava de când am intrat în apă, fiecare mișcare în parte.
Ea crede că nu am observat, dar am fost atent, îmi urmărea stropii de apă care curgeau pe corp în jos.
Încă încerc sa trec peste partea cu caietele, o înțeleg, sunt o parte din trecutul ei.
Dar dacă îl prind pe nenorocitul care i-a făcut una ca asta, îl voi rupe în bătaie până mă va implora să mă opresc și apoi îl voi spânzura cu propriile organe.

Nimeni înafară de mine nu are voie să se apropie de ea.

-Josh, cred că ar trebui să mergem, se face frig.

În sfârșit, a dat domnul!

-Da, pietricică, haide să mergem.

Mă duc spre ea și o ajut să ajungă la mal, îi iau placa din mâini.
Ne îndreptăm spre mașină, las plăcile jos și o lipesc cu spatele de aripa dreaptă a mașinii.

-Nu vom pleca de aici pana nu voi gusta si cea mai mica părticică din tine.
-Aha..

Ne sarutam ,coprul mi se umple de dorința, abia aștept sa musc dinou din ea .
Vreau sa ma simta ,vreau sa intru în ea si sa nu mai ies.

-Scoate ti sutienu.
-Josh...
-Da l. Jos!

Respiratia i se taie, azi dimineață nu o văzusem goala complet ,dar acum aveam de gând sa o posed pana cand am fi fost amandoi complet distruși.

Isi scoat incet sutienu dupa care se apleacă sa si scoată si chiloți, ma aplec si o apuc de mana.

-Nu ti am zis sa faci asta !

Ava ma priveste comfuza ,ma aplec si ii sarut sfârcurile pline de dorința.

****

Mă trezesc la 4:40 dimineața. Aseară a fost minunat, m-am distrat cu Ava. Dar acum e timpul să-i spun adevărul.
Tatăl ei, nenorocitul ăla, mi-a omorât mama. Conducea beat și a călcat-o.

Nu știam ce durere putem să-i provoc lui. Nu iubea mai nimic, dar când am aflat că are o fată, am știut că asta e șansa mea.
M-am mutat în Barcelona acum 2 ani special pentru a duce planul la capăt.
Voiam să-l fac să sufere cum am suferit și eu după mama mea.
Am mințit-o pe Ava, mama nu era o târfă, era perfectă. A fost tot timpul cu mine. Chiar dacă m-a făcut de la o vârstă fragedă.
Asta nu a oprit-o să mă educe și să mă crească, iar acel nenorocit ala mi-a luat tot ce iubeam mai mult pe lumea asta.

Totuși, în acești 2 ani chiar m-am îndrăgostit de Ava, dar nu pot, nu pot să fiu cu ea știind că tatăl ei mi-a făcut una ca asta.
M-a durut când am găsit acele jurnale. Știu că Ava nu a avut o copilărie perfectă, iar eu urmam să îi iau singurul lucru plăcut din viața ei.

Ieri, când mi-am dat seama că tatăl ei o bătuse eram atât de nervos. Dacă nu era Ava si planul meu bine structurat, l-aș fi omorât pe nenorocitul ăla în pumni.

Ava a devenit pe parcursul anilor ceva mai mult pentru mine, iar acum, acum trebuie să o părăsesc. Asta îmi era planul și mă voi ține de el.

- Ava, trezește-te.
- Josh, cât e ceasul, ești nebun?

Of, Ava, îmi pare rău...

- Dă-te jos din mașină, acum!
- Ok???

Ava coboară din mașină și mă duc lângă portiera șoferului. O deschid, dar înainte să intru, mă întorc spre Ava.

-Mai ții minte când am zis că te iert?, o întreb.

-Da? răspunde ea.

-Am mințit. Acum pleacă dracu' din fața mea, nu vreau să te mai văd, îi spun hotărât cu o mica durere în glas.

Trântesc portiera și pornesc motorul.
Mă uit în oglindă retrovizoare și văd că Ava a rămas în același loc.
Mă enervez și incep sa dau cu pumni în volan până mă umplu de sânge.

Nu pot să o las singură în pustietate. Dacă cineva o răpește sau i se întâmplă ceva rău, nu mi-as putea ierta-o. Dar nici sa mă întorc nu pot.

Pana la urma decid să mă întorc. Nu pot să o las singură acolo.
O găsesc pe Ava în același loc, nemiscată.

-Misca-te în mașină, Ava!

Ochii îi sunt plini de lacrimi, of, dragă Ava, dacă ai ști ce mi-ai făcut și cât de greu e să renunț la tine.

-Acum, Ava, și să știi că nu mă rog de două ori, îi spun.

Ava nu reacționează.

Cobor și deschid ușa din fața ei, o iau în brațe și o pun pe scaun. Ava se zbate în brațele mele.
Nu are ce sa facă, sunt de trei ori mai mare ca ea.

-Lasă-mă jos, dobitocule, pleacă, vreau să stau singură, spune ea.

-Pleci când zic eu să pleci!, îi răspund ferm.

-Asta era înainte să facem sex și după să mă lași singură în pustietate?

Trântesc portiera și mă duc la volan, urc și calc pedala de accelerație.

-Mai ușor sau ne vei omorî pe amândoi. Îmi spune Ava speriata.

-Mai bine morți împreună decât vii separați. Îi răspund într-un ton dur.

-Josh... Spune-mi ce ți-am făcut eu ca să-mi faci una ca asta. Imi cere ea sa stie.

-Nu tu ești de vină, Ava. Îi spun încercând să-mi păstrez calmul.

Nu-i voi spune, nu, nu, nu, nu. Nu pot să-i spun adevărul acum.

-Dar Josh..

-Poți să taci odată, dracu'? Îi spun frustrat.

Mă urăsc pentru ceea ce îi fac în aceste moment. Simt că o rănesc și nu vreau asta.

-Vreau să cobor aici! Îmi spune ea hotărâtă.

-Ești nebună, e pustiu. Ii spun încercând să o conving să rămână în mașină.

-Nu e mai pustiu decât pe plaja unde am făcut sex acum 3 ore. Adaugă ea cu amărăciune în glas.

Norocul meu e că am ajuns în fața casei ei și acum nu mai trebuie să o privesc sau să vorbim.

- Scuze...

Măcar să știe că îmi pare rău...

- Scuze pentru că te-ai folosit de mine sau pentru că m-ai mințit?
- Scuze pentru tot!
- Doar spune-mi, Josh, spune-mi ce am făcut greșit, dacă e din cauza caietelor ,uite,îmi pare rău, voiam să-ți spun.
- Nu sunt caietele, e altceva, nu ți pot spune, acum ieși dracu' din mașina mea!

Ava face ce-i spun, trântește tare portiera. Aproape o rupe din balamale, intră în casă, nici că se uită în spate. Scuze, Ava...