E 5 dimineata, am stat toata seara sa ma gandesc la tot ce mi s-a intamplat si sa ii gasesc un curs firesc. Pur si simplu nu pot, imi temin cafeaua si ma asez in sufragerie pe canapea si ma holbez la cruciulita de la Felix, pe care am lasat-o pe masa. Intr-un final ma hotarasc sa merg cu Felix si sa bem o bere. Ne oprim la cea mai apropiata crasma si ne luam amandoi de baut. Dupa ce am strabatut niste subiecte fara noima, am avut poate cea mai inspirata idee. Am zis ca o idee asa de buna trebuie impartasita cu cineva si cum Felix m-ar fi ascultat chiar daca as fi vorbit despre cum a inceput sa cada varul de pe peretele din spatele nostru, i-am propus sa facem o plimbare si sa gasim omul de la care au pornit inelele. Dar unde sa te duci? nu aveam nici-o destinatie. Am decis sa fac putin pe detectivul si sa inspectez cutiuta de la mama sa. In cutiuta am gasit un fir de par pe care l-am scanat si am aflat persoana care a facut inelele, defapt nu s-a intamplat chiar asa, un lucru stupid m-a condus spre o firmitura de adevar, undeva pe cutie era un simbol cunoscut. I l-am aratat si lui Felix, iar acesta mi-a spus ca simbolul e de pe un muzeu din Italia. Atunci am facut cateva legaturi si ne stiind in ce ma bag am decis ca in 3 zile sa plecam cu trenul. Bine inteles ca Alex si Felix au incercat sa imi explice ca nu are rost sa mergem atat de departe si ca lucrurile o sa se complice, dar eram mult prea sigur pe ceea ce fac incat mi-am sunat parintii sa le zic ca peste 3 zile merg cu Felix si Alex cu cortul iar mai apoi dorm o saptamana la ei. Cu greu, dar intr-un final am reusit sa ii conving. Singura problema erau banii, de unde sa facem rost de atat de multi bani pentru o excursie cu trenul de vreo 2 saptamani? Ei bine pana atunci mai aveam 2 zile si urma sa aflam ca bunica lor se simte foarte rau si ca Alex s-a oferit sa ramana sa aiba grija de ea. Astfel am ramas eu impreuna cu Felix, pornind pe un drum necunoscut, nestiind cand si daca ne vom intoarce. Dar ceva ma atragea, ceva imi comferea siguranta, nu stiam ce, dar spre surprinderea mea, de aceasta data nu cautam raspunsuri.
