Heh... Ma numesc Alexander Reid si asta e povestea mea. Intr-o zi, in drum spre scoala in timp ce imi fumam tigara am realizat ceva; m-am uitat la oamenii din jur si am vazut o batranica care a alunecat pe gheata, nimeni nu s-a sinchisit macar sa se uite la ea, mi-am aruncat sfertul ramas de tigara si m-am dus sa o ajut, atunci am realizat ca exista "multe persoane dar putini oameni". Batranica, in semn de recunostinta mi-a dat un inel.Simplu, cu trei santulete pe mijloc.Initial nu am vrut sa il accept dar, a insistat spunand ca trebuie sa il iau si nu pentru ca asta vrea ia ci pentru ca trebuie. Am luat inelul si l-am pus in buzunarul de la geaca. Scot telefonul si ma uit la ceas, deja intarziasem 10 minute, aveam chimie, am decis sa merg in sub sa beau o cafea. Era cu totul ceva iesit din rutina, mereu ajungeam la fara 5 minute la scoala astfel in cat sa am timp sa mananc ceva. Oricum, intru in sub 2 si ma duc la mansarda. Nu puteam sa ma gandesc decat la ceea ce a spus batranica, scot inelul si il pun pe masa. Incercam din ce in ce mai mult sa imi dau seama la ce se referea " ia-l pentru ca trebuie", curiozitate ma impingea sa il pun pe deget. Ma ridic si dau doua ture de camera, ma gandeam ca nu e bine, dar ce se putea intampla? I-au inelul in mana si il apropii de deget, deodata din spatele meu s-a auzit " comandati ceva?", era chelnerul, "Da, adumi o cafea neagra te rog.", I-am raspuns. Ma asez langa geam, imi scot pachetul de lucky strike din geaca si imi aprind o tigara. Pun inelul pe masa si incep sa il rostogolesc. Deodata simt o senzatie ciudata, simteam bataile inimii de parca ar fi ultima oara cand ar mai pulsa, intr-un final imi revin. Si cand imi ridic privirea il vad pe chelner cu cafeaua mea, o lasa pe masa si pleaca. Imi termin tigara, mai iau o gura de cafea si ma reped asupra inelului punandul pe deget. Deschid ochii si nimic nu s-a intamplat, respir usurat si imi zic in gand cat de paranoic sunt. Ma uit la ceas si realizez ca mai am 10 minute pana sa inceapa a doua ora. Imi iau lucrurile si alerg spre scoala dar, in timp ce mergeam pe strada observ un fel de flux de energie colorat la fiecare persoana in parte. M-am panicat.Ma opresc si incep sa imi frec ochii, dar cand ma uit din nou nimic nu era schimbat, aceeasi oameni si acelasi flux. Inspir o gura mare de aer si realizez ca de cand mi-am pus inelul ma simt ciudat asa ca il dau jos, brusc totul a revenit la normal, nu mai era nici un flux ciudat care sa invaluiasca oamenii, pun inelul inapoi in geaca si ma grabesc spre scoala. Ajung la adoua ora, profesoara de romana intarzie.Imi pun lucrurile In banca si imi scot caietul. Inca o zi in care trebuie sa imi suport 5 ore colegii mediocrii. Ma uit pe geam si fac o recapitulare la ce s-a intamplat, profesoara intra in clasa si incepe sa predea. Dupa inca 2 ore decid ca imi trebuie o tigara asa ca ies sa imi aprind una. Nu puteam sa spun nimanui ce s-a intamplat; era prea ciudat. Pentru mine, daramite pentru altii. Imi arunc mucul de tigara si ma intorc in clasa pentru ultima ora. Dupa ce se termina imi strang lucrurile si ma gandesc ca pentru o saptamana sau mai mult nu voi mai vedea clasa asta.Vacanta tocmai venise. Era o singura persoana careia ii puteam spune si acea persoana era Felix Parker. Il sun si stabilesc sa ne intalnim in sub 4. Cand ajung ii povestesc lui Felix iar el propune sa continuam discutia acasa la el. Odata ajunsi acasa la Felix dezbatem subiectul mai amanuntit. In timp ce el imi explica teoria lui eu eram prea atras de inel incat nu ma puteam concetra la ce spune; ma joc cu inelul cand, observ lantisorul ce il avea la gat. Ma uit mai atent si realizez ca forma imi e cunoscuta. Il rog sa il dea jos si ma indrept spre o cutiuta veche din lemn pe care el o are de la mama lui. Pun lantisorul cu varful intr-o gaura de pe laterala cutiei si inelul deasupra. Din cutie a iesit un mic compartiment cu un al doilea inel. Era exact ca cel daruit de batranica.
