My dirty life(Harry Styles FanFic)

Capitolul 11- Adevărul

-Eu cred că ar trebui să îți vezi de treaba ta, Jack, a zis el uitându-se la unul dintre băieți.

Eram al naibii de speriată și stăteam în spatele lui, neștiind ce să fac. Mă gândeam să fug, dar părea că acei băieți aveau arme la ei. Nu aveam scăpare, cel puțin nu dacă Liam nu găsea una, așa că rămăsesem acolo, aruncând uneori priviri peste umărul lui.

- Treaba mea e să-mi primesc banii înapoi, zise acel Jack ridicând un pistol spre Liam, care rămăsese calm.

-O să-i primești săptămâna viitoare, Liam îl privea serios.

Acel băiat, pe care se părea că îl cheamă Jack, a dat afirmativ din cap și a pus jos pistolul. Îi priveam peste umărul lui Liam în timp ce ei se îndepărtau de noi. Când au trecut de colț, Liam s-a întors spre mine, eu privindu-l confuză. M-a luat de mână și a pornit spre mașină, dar eu mi-am tras mâna din a lui. 

-Ce e? se uita la mine așteptând un răspuns.

-Cine e Danielle și despre ce tot vorbeau ăia? m-am încruntat ușor după vorbele mele.

-Îți explic acasă, să mergem. 

Îi luasem iar mâna în a mea și am mers spre mașină. Am urcat pe locul din stânga lui și mă uitam în gol pe geam. "Cine e oare fata aia? Oare el chiar își bate joc de mine?"   mi-am zis în sinea mea și fără să-mi dau seama am oftat ușor. Liam îmi aruncase o privire scurtă, apoi se uita iar spre drumul care, acum, părea fără sfârșit.

A parcat mașina în fața casei mele și am intrat amândoi, observând că eram singură acasă din nou. M-am așezat pe canapeaua din sufragerie așteptând ca el să-mi zică ceva, dar el îmi ocolea privirea. Probabil se gândea ce minciuni să-mi zică, sau probabil cum să facă lucrurile cât mai clare pentru mine. Cert e că eu avem întrebări fără răspuns, el fiind singurul care putea răspunde la întrebările mele.

-Antonia.. zise el în timp ce se așeză lângă mine. Uite...

-Cine e Danielle? am zis serioasă și dându-mă ușor mai în spate.

-Ea e.. e iubita mea, oftează.

-Cum?! m-am ridicat uimită și îl priveam. Adică tu ai o iubită și acum îți bați joc de mine? țipasem la el. Ieși în momentul ăsta afară, nu vreau să mai aud de tine!

-Antonia, nu e ceea ce crezi, lasă-mă să-...

-AM ZIS SĂ PLECI! 

Am țipat cât am putut de tare iar el a ieșit cu capul plecat din casă. Încercam să-mi stăpânesc lacrimile dar ele au dat năvală peste fața mea înainte ca eu să realizez asta. Mă uitam în gol spre ușa care rămăsese deschisă și nu văzusem clar, din cauza lacrimilor, persoana care era în fața ușii și venea spre mine. M-am șters repede la ochi și am observat că era Niall.. "Perfect! A auzit.." mi-am zis iar în sinea mea.

-Antonia, ce s-a întâmplat? a fugit spre mine și m-a îmbrățișat.

-L-liam.. am zis bâlbâită.

-Ce e cu el? îmi luase fața între palme și mă privea adânc în ochii mei înlăcrimați.

-E cu Danielle, și-a bătut joc.

Și atunci am început să plâng cum nu o mai făcusem de mult timp. Niall mă ținea strâns în brațe și încerca să mă calmeze, dar parcă totul în jurul meu era mut. M-a luat pe sus și m-a dus în camera mea, nu înainte să închidă ușa casei. Ajunși sus m-am pus în pat și mi-am ascuns fața în perna mare de pe patul meu, Niall stând pe marginea patului.

Îi simțeam mâna cum trecea peste capul apoi spatele meu, era atât de gingaș, parcă îi era frică să nu mă sparg sau ceva. Încă îmi zicea că nu trebuie să plâng pentru un idiot ca el și că nu rezolv nimic cu asta. Atunci a început să-mi sune telefonul, era Harry. I-am zis lui Niall să închidă și să-i dea un mesaj în care să-i spună că nu pot vorbi acum.

-Nu credeam că ar face așa ceva, părea prea.. cuminte.. am zis oftând.

-Bine zis, părea, a zis accentuând cuvântul „părea".

Mă uitam prin cameră de parcă era prima dată când mă aflam aici. "O dată cu mutarea apar și problemele." mi-am zis iar în sinea mea, așteptând ca cineva să îmi dea un răspuns la tot ceea ce se întâmplă în jurul meu acum, dar asta nu era posibil. Niall nu mi-ar putea clarifica nimic. Poate ar fi mai simplu doar să nu le mai vorbesc, dar aș părea o nesimțită.. să-mi găsesc alt iubit? M-ar face curvă.. 

Am stat câteva ore împreună cu Niall povestind și râzând, băiatul ăsta chiar știe cum să bine-dispună o persoană și merită mai mult decât o simplă fată ca mine, ceea cu siguranță o să găsească într-o zi. În cele din urmă Niall a plecat și eu am rămas singură în camera mea spațioasă, care acum părea goală fără râsetul lui prostesc. Am oftat ușor și mi-am luat telefonul sunându-l pe Jake, fratele meu.

-Alo, Jake? am zis când am auzit că cineva răspunde.

-"Antonia?" zise cu un ton uimit.

-Da, eu sunt.. îi zâmbisem telefonului, chiar îmi era dor de fratele meu. Ce faci? Când vi pe aici? 

-"Bine, am luat examenele anul ăsta și s-ar putea să vin luna viitoare acasă. Tu ești bine? Ai plâns? Ți-e subțiată vocea.."

-Da.. și despre asta voiam să vorbesc cu tine.. Am fost cu un băiat, și, ei bine, nu a fost o relație lungă, dar țineam mult la el și se pare că el era deja cu alta.. 

Am oftat puternic așteptând răspunsul fratelui meu care nu mai venea. Am vorbite aproape 2 ore și mi-a zis că mulți băieți fac asta din distracție sau pentru că s-au plictisit de prietenele lor. A menționat și că se poate ca Liam să nu mai simtă nimic pentru Danielle și de-asta a vrut să fie cu mine. Dacă e așa atunci ar fi trebuit să-i dea papucii fetei ăleia.

Am decis să mă culc pentru a nu mă mai gândi la asta. În plus aveam nevoie de odihnă, simțeam asta în toate părțile corpului meu.

...

Când m-am trezit....

Heeei, guys (: . După mult timp m-am gândit să pun un capitol nou. Anul ăsta am avut examenele și nu am avut timp, dar de acum o să încerc să postez cel puțin o dată la 2 săptămâni.

                                                                                        Darri (: xx