My dirty life(Harry Styles FanFic)

Capitolul 12- Ziua lui Niall (partea 1)

Când m-am trezit mă simțeam mult mai bine și parcă uitasem de tot ce se întâmplase ieri. Existau atât de multe variante posibile ale poveștii încât nu știam care ar fi sigur cea corectă. Mă uitam la tavanul camerei mei și oftam ușor, gândindu-mă ce ar fi cel mai bine să fac. Decid că o pauză în toată drama asta ar fi cel mai bun lucru pe care l-aș putea face pentru mine și poate și pentru ei.

Mă ridic din pat și mă uit pe geamul mic, care-mi oferea o priveliște spre partea din față a casei mele. Mai aveam cinci zile de stat singură până când aveau să se întoarcă părinții mei. Pornesc apoi spre baie. Ajunsă acolo mă descotorosesc de hainele de pe mine și intru într-un duș fierbinte, care mă ajută să mă deconectez de viața reală. Pierd o oră și jumătate stând sub apa fierbinte și gândindu-mă la sensul existențial. Când ies din duș, îmi înfășor prosopul în jurul corpului și merg înapoi în camera mea. Scotocesc după niște haine lejere pe care le găsesc și le îmbrac. Dau drumul unui playlist creat de mine și ascult melodiile mele preferate stând întinsă în pat.

Un mesaj întrerupe muzica de pe telefon. Mă ridic în șezut, îmi iau telefonul și verific. Era Liam. „Îmi pare rău pentru tot ce am făcut. Te rog, lasă-mă să repar asta.". Dau negativ din cap în timp ce citesc mesajul primit, apoi las telefonul la loc pe noptieră. Toată ziua primesc multe mesaje de la el în care își cerea scuze, dar le ignor și continui să nu fac nimic.

...

După ziua de ieri, mă trezesc plină de energie și cobor rapid în bucătărie să iau micul dejun. Observ pe geam o siluetă cunoscută și mă uit mai atentă, încercând totuși să nu fiu observată. Era Harry. Aparent, ieri își făcuse griji pentru că nu răspunsesem nimănui la telefon. Aud soneria și mă repezesc să deschid ușa. Harry mă ia rapid în brațe.

-Ești bine? mă privea îngrijorat. Nu ai răspuns toată ziua la telefon și ne-am panicat cu toții.

-Sunt foarte bine, spun zâmbind larg. Aveam nevoie de o pauză, puțin timp singură.

-Am să îl omor pe Liam. Ești bine sigur? Nu ți-a făcut nimic, nu? zice uitându-se atent la mine.

Înainte să pot scoate vreo vorbă, ușa se deschide și intră în casă și ceilalți patru. Ne observă și vin și ei spre noi, întrebând toți dacă sunt bine. Toți în afară de Liam, care rămăsese mai la distanță de mine. Observasem asta în timp ce Lou mă îmbrățișase, dar am decis să nu fac nimic în privința asta.

-Antonia, sper că nu ai uitat că mâine îmi țin ziua, îl aud pe Niall spunând de lângă Liam.

Îi zâmbesc ușor irlandezului, apoi îi spun:

-Nu, nu am uitat. Chiar acum voiam să merg să îți iau un cadou, dar cinci băieți s-au năpustit la mine în casă. Interesant, nu? râd ușor privindu-l.

Toți râd ușor apoi ies din casă. Încui ușa în urma mea și mă îndrept spre garaj de unde îmi scot vechea mea bicicletă: roz și cu un coșuleț un față. Nu îmi pot ascunde roșeața din obraji când Harry începe să râdă.

-Tu chiar ai de gând să te plimbi cu chestia aia sclipicioasă prin centrul Londrei la cei 17 ani ai tăi? încep apoi toți să râdă. Haide, te duc eu, spune și îmi face semn să merg spre mașina sa.

-De fapt, cred că mă descurc și singură, mulțumesc. Prefer să mai petrec puțin timp singură.. Spun și arunc o privire scurtă spre Liam, care era vizibil afectat de chestiile petrecute.

Harry își ridică mâinile în aer în semn de retragere, iar eu pornesc pe bicicletă spre centrul orașului. Merg încet admirând peisajul care mă înconjoară. Ajunsă în centru, mă uit după magazine irlandeze, sau orice altceva ar face un cadou bun. Găsesc un magazin cu mâncare specifică irlandeză și intru fără să stau pe gânduri. Cumpăr o pungă mare cu gustări și alte mâncăruri. Ies din magazin, așez punga în coșulețul bicicletei și pornesc spre casă.

Pedalez liniștită și privesc stelele care apăruseră între timp pe cer. Nefiind atentă la drum, nimeresc cu roata din față într-o groapă, care mă aruncă de pe bicicletă. Mă ridic rapid, încercând să mă fac nevăzută. Merg pe lângă bicicletă restul drumului până acasă. Las bicicleta în garaj și intru cu punga de cumpărături în casă. Aranjez totul într-o cutie cu fundă, apoi merg și mă uit în oglindă la toate juliturile pe care le-am primit cu ocazia asta.

Fiindcă se făcuse seară, îmi fac un duș rapid și mă pun în pat. Las muzica cu sonor jos să cânte pe fundal, iar eu îmi închid ochii și las lumea viselor să îmi inunde mintea.

...

Fug prin pădure de umbrele care veneau după mine. Mă împiedic frecvent și simt cum sunt trasă în spate. Brusc o persoană îmi apucă mână și mă trage din ghearele umbrelor ce se aflau pe urmele mele. Fug după acea persoană și ajung într-o poieniță care mi se părea foarte cunoscută. Lumina slabă făcută de stele și de lună nu mă ajută să descifrez prea multe detalii ale corpului aflat în fața mea. Suplu, înalt, pare a fi un personaj masculin. Dar cine e și ce caută aici? De ce îmi e totul atât de cunoscut și necunoscut în același timp?

Vocea familiară a bunicului se aude în fundal: "Ai grijă, doar unul te iubește, iar cel ce te-a rănit nu a avut intenția asta.".

...

Mă trezesc speriată și transpirată și mă uit la ceasul de pe noptieră. 11:27AM. Îmi ia câteva minute și realizez că sufletul bunicului îmi apăruse în minte ca să mă avertizeze cu ceva în legătură cu viața mea. Da, bunicul s-a dus acum ceva timp, dar uneori îmi apare în vise.

Mă ridic din pat, merg la baie și fac un duș, fără să mă grăbesc. La ora 3PM trebuie să fiu la Niall acasă, așa că mai am 2 ore să mănânc și să mă pregătesc. Ies din baie și îmi usuc părul. Îl aranjez în două codițe împletite, apoi mă îndrept spre dulap. Îmi aleg o pereche de blugi negri rupți în genunchi și un tricou larg vișiniu. Cobor în bucătărie și îmi fac un sandviș pe care îl savurez uitându-mă spre tavan și mulțumindu-i în gândul meu celui care a creat brânza asta delicioasă.

Mă uit la ceas și observ că era deja ora 2:48PM, așa că mă încalț, iau cadoul pentru micul irlandez și pornesc spre casa lui. Observ mașina lui Harry parcată în față și bat la ușa casei lui Ni. Îmi deschide vesel ușa și îl îmbrățișez strâns. Îi dau cadoul, iar expresia de pe fața lui este de neprețuit. O fericire de copil pe care nu am mai văzut-o pe fața cuiva de foarte mult timp.

-Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! E cel mai genial cadou. Te iubesc.

Nu apuc să scot vreun sunet că sunt ridicată pe sus, strânsă în brațe și învârtită. Bucuria lui mă face pe mine fericită, dar rămân uimită de cât de bună sunt la luat cadouri.
-Hei, hei! M-ai las-o-n viață, zise Zayn râzând în timp ce intra alături de Lou în casă.
Niall începe să râdă și mă lasă jos. Nu după mult timp apare și Liam cu două pungi de cadouri în mână. Mă așez pe marginea canapelei și observ că el îi oferă lui Niall doar una dintre pungi. Se îndrepta spre mine..