Lasă-mă să te iubesc

3.Let's get this party started

~Lin P.O.V.~

Mă întreb ce am făcut ca să merit această pedeapsă. Nu am înjurat, cel puțin de când m-am trezit, nu am omorât pe nimeni, deocamdată și nu am făcut prostii. Nu e drept. Viața e așa dură uneori. De ce mi se întâmplă tocmai mie acest lucru și în acest moment. Trebuia eu să mă apropii de el ca să îl analizez mai bine. Deși nu mă plâng că sunt în brațele lui, trebuie să scap. Mă sufocă la propriu. Aproape că nu mai pot să respir. Dar, căldura pe care o emană trupul său, e divină. Și pentru ce am spus acum merit o palmă cât China de mare.

Dacă Sam sau Eden intră acum pe ușă, s-ar putea să rămână cu sechele. Nu vreau să mă întrebe "Ce înseamnă asta?" sau"Voi doi... ați..?" . Sau, în cel mai rău caz ,să mă bată la cap o perioadă bună de timp cu subiectul ăsta. Ar fi crimă și pedeapsă.

Nici bine nu l-am cunoscut, dar dorm în brațele sale.

Gândește. La naiba, gândește Lin. Cum faci să scapi din brațele maimuțoiului? Hai creieraș, gândește, pentru numele lui David Beckham. Oh, și avem ceva idei. Să vedem care ar fii posibilitățile:

1. Să mă cuibăresc în brațele lui mai bine și să adorm la loc. -exclus, dar tentant

2. Să îl trezesc și pe el. -poate, dacă vreau să mai aud

3. Să mă mișc cu atenție și să pun perna în locul meu. -perfect

Oficial mă declar un geniu. Nici Einstein nu ar fi găsit o soluție mai bună. Deși, avea capul sprijinit pe umărul meu, iar brațele sale îmi înconjurau talia, nu mai puteam sta. Trecuse 30 de minute și eu tot stăteam acolo. Acum că am găsit rezolvarea, ar trebui să mă pun în practică.

Cu cea mai mare grijă, i-am îndepărtat brațele, și, ținându-le, m-am strecurat afară. Am luat cea mai apropiată pernă și am pus-o în locul meu. Am văzut că a plescăit nemulțumit și a scos câteva sunete necoerente pe gură. Hai, Nickii, nu te trezi tocmai acum.

Și, s-a calmat imediat. Oh da, baby. Sunt cea mai tare. Acum pot să dansez în voie, căci am scăpat. Expir zgomotos și zâmbesc timid. Ce mai chin pe mine, la prima oră. Sunt mândră de realizările mele .

Mi-am încălțat botoşii și m-am dus către baie. Din nou, am avut o mare surpriză. Pe jos erau picături de sânge, iar oglinda era murdară de urme. Și eu care am făcut aseară curățenie. Să creadă el că mai fac din nou. Și cu limba dacă e, îl pun să curețe. Sunt fată, dar nu accept ca cineva să își bată joc in halul ăsta de munca mea. Dacă stă aici, asta nu înseamnă că nu va participa la curățenie. Oh. Deja am găsit o regulă. Va fi o listă lungă....

După ce mă aranjez pe mine, adică îmi fac toate tabieturile de dimineață, deschid ușa și văd că tot doarme. Îmi reglez vocea și încep:

-Nick, țip din toți plămânii. Mișcă-ți fundul imediat aici, asta dacă nu vrei să te castrez personal cu o foarfecă.

Deși s-a sculat buimac atunci când am țipat la el , m-a ascultat confuz până a realizat că a dat de belea. Dar nici bine nu am terminat de țipat, că el a început să râdă în hohote. Măgar... Râsul lui predomină în liniștea camerei. Chiar nu înțeleg ce îl amuză atât. Știe că sunt nervoasă, dar refuză să îmi facă pe plac măcar o dată. Ce îi pasă lui? Manechiura mea a suferit destul ieri. Să îmi aduc aminte să mă programez la un salon.

După mai bine de câteva minute, se oprește din râs și își șterge lacrimile.

-Ești tare irascibilă dimineața, crizato, spune cu zâmbetul pe buze ca mai apoi să continue serios. Regula numărul 1: nu mă trezești dacă nu ai un motiv întemeiat.