Momentul potrivit (Publicată)

° Capitolul 3 °

                                     Helena

     Nu mai suport toate scandalurile pe care Robert le pornește din tot felul de nimicuri, iar aseară am făcut greșeala de a ridica tonul și de a-i striga în față că am de gând să divorțez, iar asta l-a înfuriat peste măsură, urmând să-și verse toate frustrările asupra trupului meu fără să-i pese de rugămințile sau de lacrimile mele. În această dimineață nici nu m-am putut ridica din pat, iar faptul că respir cu dificultate îmi dă de înțeles că asta a fost cea mai cruntă bătaie încasată până acum.
Sper doar să nu-mi fi rupt vreo coastă.
Am încercat din răsputeri să mă ridic de pe podea, acolo unde m-a lăsat soțul meu să dorm după ce s-a oprit din lovit, dar fără niciun rezultat. Trupul îmi părea mai greu ca niciodată și de neputință am început să plâng.

Ce făcusem atât de rău încât să merit o asemenea pedeapsă?

Oricât de mult mi-aș fi dorit să zac întreaga zi nu-mi permiteam asemenea lux, așa că după încă două încercări am reușit să mă trag pe marginea patului. Am ascultat cu respirația oprită zgomotele din apartament, însă spre surprinderea mea era extrem de liniște, ceea ce însemna că Robert plecase deja, iar asta m-a făcut să expir tot aerul greoi pe care îl ținusem în plămâni. M-am urnit din loc și m-am târât spre baie, vrând să inspectez daunele pe care pumnii soțului meu le provocaseră. Oglinda mi-a dezvăluit o Helena dărâmată din toate punctele de vedere, iar acela a fost momentul în care am decis să pun stop. Zilele acestea urma să consult un avocat, dar până atunci trebuia să mă comport cât mai natural pentru a nu da nimic de bănuit. Știam că o să am nevoie de dovezi la tribunal și tocmai de asta de fiecare dată când furia celui care îmi jurase iubire se răsfrângea asupra mea aveam grijă să fac fotografii semnelor de pe corp, iar astăzi nu aveam să fac vreo excepție.
Am fotografiat semnele din jurul gâtului, pe cele din zona coapselor, iar la final abdomenul și spatele, atât cât mi-a permis oglinda, ca la final să ascund aparatul foto într-un loc ferit de ochii lui Robert. Dacă ar fi dat peste aparatul foto mai mult ca sigur totul s-ar fi încheiat mult mai rău decât până acum și în plus aș fi rămas și fără dovezile care îl incriminau pe cel ce îmi devenise călău.

Membrele păreau să nu mă mai asculte și mi-a luat mai mult timp decât de obicei să mă pot îmbrăca pentru a merge la birou. Am aplicat un strat generos de fond de ten, ceea ce devenise o obișnuință în ultimii ani, după care mi-am prins o eșarfă în jurul gâtului, sperând ca aceasta să îmi țină semnele ascunse de ochii colegilor, chiar dacă bănuiam că nu mai era un secret pentru nimeni situația mea de acasă, asta după ce una dintre colege îmi remarcase semnale vineții de pe gât și brațe în urmă cu câteva săptămâni în baia fetelor, atunci când făcusem greșeala de a-mi da jos sacoul și eșarfa, crezând că sunt singură în încăpere. Nu-mi spusese nimic, însă văzusem felul în care privirea îi alunecase pe corpul meu înainte să apuc să-mi recuperez sacoul de pe marginea chiuvetei, așa că-mi era imposibil să cred că secretul meu era în siguranță. Bârfele circulau cu viteză în firmă și mă așteptam oricând să îmi adreseze cineva întrebări despre viața mea privată.

Fiecare pas pe care-l făceam era groaznic pentru trupul meu, însă am reușit să ajung la ușă în cele din urmă, mulțumind divinității că nu dădusem ochii cu Robert în această dimineață. Uneori și eu mă întrebam în sinea mea pentru cât timp aș mai fi putut rezista acestui calvar, dar după bătaia încasată aseară am luat decizia care știam că îmi va schimba definitiv viața.
O să divorțez de monstrul pe care l-am iubit chiar dacă este ultimul lucru pe care o să-l fac.
Din cauza durerilor nici nu am putut conduce așa că am luat un taxi nevrând să risc să fac vreun accident. Reflexele mele nu erau nici pe departe pregătite pentru o rundă de condus și decât să provoc vreo catastrofă mai bine am hotărât să evit.
Am ajuns la firmă aproape la limită și după ce i-am înmânat taximetristului suma datorată m-am îndreptat spre intrarea în clădire sub privirile iscoditoare ale câtorva colegi. Era destul de clar pentru ei că nu eram bine, însă am încercat să le zâmbesc atât cât am putut atunci când le-am răspuns la saluturi. Rar se întâmpla să merg cu taxiul și eram conștientă că și ei observaseră acest lucru și asta mă făcea să îmi fie rușine cu propria mea persoană.
Acceptam să fiu sacul de box al unui bărbat care mă considera proprietatea lui și nu făcusem nimic pentru a pune capăt acestei subjugări.

— Chad te așteaptă în biroul său, m-a informat secretara acestuia încă de când am ieșit din lift.

Am aprobat printr-o mișcare a capului și mi-am schimbat direcția de mers în partea opusă. Eram curioasă să aflu de ce mă căuta atât de devreme șeful meu și abia atunci când am ridicat mâna pentru a bate în ușă mi-am observat degete tremurânde. După ce am pășit în încăpere, odată ce șeful meu mi-a dat acceptul, privirea mi-a căzut pe silueta lui Fabian și fix de prezența lui aveam nevoie în dimineața aceasta. Felul în care își plimba privirea pe trupul meu mă făcea să mă înfior, iar la un moment dat o grimasă i-a luat fața în stăpânire.

— Bună dimineața! i-am salutat și mi-am dres vocea.

— Bună, Ella! mi-a răspuns Chad la salut și mi-a indicat printr-o mișcare a capului să mă așez pe scaunul de lângă Fabian, care continua să fixeze cu privirea peretele din spatele șefului meu.

— S-a întâmplat ceva? mi-am întrebat șeful după ce m-am așezat.

— Nu s-a întâmplat nimic, m-a liniștit bărbatul, doar că te-am chemat pentru a te pune la curent cu întrunirea de săptămâna viitoare cu elvețienii.

M-am așezat mai bine pe scaun și mi-am adus brațele în poală așteptând ca Chad să mă pună la curent cu ceea ce aveam de făcut, însă vocea gravă a lui Fabian m-a luat prin surprindere, iar cuvintele sale mi-au făcut trupul să tremure cu toate că nu mă temeam de el.

— Ne poți lăsa câteva minute singuri? i-a cerut lui Chad și spre mirarea mea bărbatul s-a conformat cerinței acestuia.

Odată râmași singuri în încăpere Fabian a pornit în direcția mea și din instinct m-am dat un pas în spate, blestemându-mă în gând pentru reacția corpului meu care îmi trăda starea de nervozitate ce mă acaparase.

— Nu-ți fac niciun rău, i-am auzit șoapta înainte ca degetele sale să îmi înlăture materialul care îmi acoperea vânătăile de pe gât.

Ochii i s-au mărit considerabil și vena de la gât a început să îi pulseze cu putere atunci când după o scurtă analiză și-a dat seama că semnele mele erau cât se poate de reale.

— Cine ți-a făcut asta? m-a întrebat și am dat în sens negativ din cap.

Nu era problema lui ceea ce se întâmpla cu viața mea și nici nu voiam să-l implic în mizeria asta.

— Spune-mi cine ți-a făcut asta, Helena, mi-a cerut cu maxilarul încleștat și lacrimile au început să îmi curgă pe obraji.

Fabian nu a ezitat niciun moment și m-a tras la pieptul lui, unde m-a lăsat să mă descarc în voie. Mă simțeam rușinată că trebuia să mă vadă în starea asta deplorabilă și mai ales îmi era rușine că profitam cu nerușinare de îmbrățișarea lui pentru a-mi plânge suferința la pieptul său.
Nu voiam să mă opresc din plâns, știind că atunci când o să îmi revin Fabian va afla întregul adevăr.



            Fabian

Încă de aseară am așteptat cu nerăbdare dimineața pentru a o revedea pe cea care îmi acaparase gândurile și cu ajutorul lui Chad aveam să o văd încă de când ajungea în firmă. M-am abținut cu greu să nu arăt vreun semn care m-ar fi dat de gol în fața prietenului meu, știind că ar fi făcut un scandal de toată frumusețea încă de la primele ore ale dimineții. Chad m-a avertizat încă de la început că relațiile între colegi nu sunt permise, însă inimii mele nici nu îi păsa de regulile lui de rahat.
Nu înțelegeam de ce simțeam o asemenea necesitate, însă inima îmi bătea cu repeziciune în piept de îndată ce gândul mă purta la ea, cea care era o simplă colegă de birou și care pe deasupra mai era și căsătorită, așa cum aflasem din micile discuții avute cu ceilalți angajați. Tânjeam ca un disperat după o femeia care îmi era interzisă, însă cu toate astea continuam să mă gândesc în fiecare secundă la ea.

Eram la a treia cafea atunci când Helena și-a făcut apariția în biroul lui Chad și am rămas mut de uimire când i-am văzut ținuta. Afară era o căldură arzătoare iar ea purta o bluză cu mânecă și o eșarfă în jurul gâtului, iar asta m-a cam băgat la bănuieli. Un alt lucru care mi-a atras atenția au fost ochii înroșiți și cum trecusem printr-un episod similar cu una dintre verișoarele mele care era abuzată fizic de fostul ei iubit nu am mai stat pe gânduri și i-am cerut lui Chad să părăsească încăperea pentru a putea desluși misterul care plana asupra ei. M-am îngrozit când i-am văzut semnele din jurul gâtului și m-am abținut cu greu să nu fac o criză în fața ei, care nu ar fi făcut altceva decât să o demoralizeze și mai tare. Niciodată nu ridicasem mâna asupra unei femei și nu înțelegeam ce bărbat normal la cap ar face o asemenea atrocitate.

Am lăsat-o să plângă în voie la pieptul meu și mi-am ales cu grijă cuvintele pe care urma să i le adresez. Victimele abuzurilor domestice erau mult mai sensibile decât celelalte persoane și orice cuvânt le putea declanșa o cădere psihică, iar eu nu îmi doream așa ceva pentru femeia din brațele mele. Aș fi plecat în momentul ăsta după cel care îi chinuise trupul în asemenea hal doar ca să-l învăț cum trebuie să se comporte cu o femeie, care pe deasupra îi mai era și soție, doar că starea în care se afla Helena mă împiedica s-o fac.
Încă așteptam răspunsul la întrebarea pe care i-o adresasem și dacă se gândea că aveam să las lucrurile așa se înșela al dracului de tare. Urma să îl învăț pe jegul de bărbatul său ce înseamnă cuvântul femeie și nu îmi păsa de consecințele pe care aveam să le plătesc.
Tot ce conta pentru mine era ea.
Nu știu de ce sau pentru ce aveam astfel de gânduri, însă simțisem încă de la prima privire că este de datoria mea să o protejez.
I-am îndepărtat cu părere de rău corpul din brațele mele și mi-am așezat palmele pe obrajii ei umezi, ștergând cu degetele mari lacrimile ce se prelingeau pe pielea sa. Uram să văd o femeie în asemenea situație, însă acum era de o sută de ori mai dureros pentru mine când femeia în cauză era cea pentru care începusem să nutresc sentimente. Dacă ar fi fost după mine în momentul acesta lașul de bărbatul ei s-ar fi aflat la cel puțin doi metrii sub pământ ca să nu mai poată atinge vreodată o altă ființă lipsită de apărare. Jegul ăla nu merita să fie numit bărbat, nu când își lovea soția cu asemenea brutalitate încât să-i umple corpul de vânătăi.

— Spune-mi cine ți-a făcut asta, am rugat-o, sperând ca măcar acum să primesc răspunsul dorit.

Ochii Helenei s-au conectat cu ai mei și ceea ce am văzut în privirea ei m-a îndurerat mai mult decât eram deja. Acesta nu era un episod izolat și teama care i se oglindea în privire îmi confirma bănuielile. Femeia asta ținea de ceva timp secretul acesta în suflet și eram hotărât să aflu de când suporta asemenea mizerii.

— Robert, a reușit să murmure printre suspine numele viermelui ăluia pe care aveam să-l strivesc cu prima ocazie.

I-am sărutat fruntea, iar ea a lăsat un oftat greoi să-i părăsească pieptul.

— De ce-i permiți asta? am întrebat-o, ținându-mi nervii în frâu pentru a nu face vreo tâmpenie.

Când venea vorba de așa ceva nu mă puteam calma și speram să vină mai repede vremea în care să-i pot aplica același tratament la care era ea supusă nenorocitului ăluia.

— O să divorțez, mi s-a confesat și inima a început să îmi bată cu putere în piept.

Chiar dacă eram nervos până la Dumnezeu nu aveam cum să nu mă bucur la auzul unei asemenea vești. Asta însemna că puteam să încercăm să avem o relație și furat de val nici nu mi-am dat seama când buzele mele au pus stăpânire pe ale ei. La început totul a fost ușor, însă când am primit permisiunea de a-mi lua tot ce voiam de la ea mi-am lăsat limba să plonjeze în gura ei, cercetându-i fiecare colțișor. Gustul ei mă făcea să o iau razna și dacă nu aș fi fost conștient de locul în care ne aflam nu aș fi ezitat nici o secundă și aș fi luat-o chiar aici, întinsă pe biroul din spatele meu.
Am gemut în gura ei și ca la un semnal ușa biroului s-a deschis larg, oferindu-i lui Chad prilejul de a ne vedea în toată splendoarea. I-am simțit palmele Helenei pe pieptul meu atunci când m-a împins cu putere, însă deja răul era făcut și nu mai putea fi reparat oricât ne-am fi dorit.
Chad mă privea dezaprobator, însă în clipa asta mă durea fix în cot de părerea lui.
Helena și-a luat geanta și a părăsit încăperea, reușind să murmure un amărât de scuze care i-a fost adresat șefului său, iar eu am rămas pe loc, privind ca prostul în urma ei.

— Ai dat de dracu'! m-a avertizat prietenul meu după ce a închis ușa biroului.

Știam și fără ajutorul său că eram într-o situație dată dracului însă nu aveam de gând să mă opresc aici. Aveam să lupt pentru inima Helenei, mai ales acum când gustasem din ea. Femeia aia avea să fie a mea într-un final și dacă-și imagina că aveam să dau totul uitării se înșela amarnic. Trebuia mai întâi să o scap din mâinile nenorocitului ăluia și apoi am fi discutat despre tot ce se înfiripa între noi.
Fabian Holsten nu renunță niciodată fără luptă la ceea ce-și dorește și ea avea să își dea seama de asta în curând.
Mi-am blocat gândurile ce conduceau spre Helena și m-am așezat pe scaunul din fața lui Chad, așteptând să încasez cuvintele deloc frumoase pe care știam că le meritam din plin și pe care aveam să le primesc fără să ripostez.

***

Surprinzător sau nu, contrar așteptărilor mele, Chad și-a făcut de lucru în timp ce eu îl priveam ca prostul. Nemernicul avea cu siguranță o strategie și mai mult ca sigur aștepta ca eu să fiu primul care vorbește, însă spre nefericirea lui nu aveam de gând să-i explic nimic.
Atât timp cât el mă ignora, o puteam face și eu.
M-am lăsat pe spate în scaun și mi-am întins picioarele atât cât mi-a permis locul îngust, iar degetele pe care le-aș fi dus din instinct la buze, le-am așezat pe mânerul scaunul. Am continuat să-i analizez fiecare gest și fiecare încruntătură ce-i apărea pe frunte până când l-am făcut să cedeze și să își ațintească privirea asupra mea.

— Înainte de a-mi explica ceea ce am văzut ar fi bine să-ți ștergi rujul de pe buze, m-a sfătuit bărbatul.

Mi-am trecut dinții peste buză și am zâmbit satisfăcut când am simțit din nou aroma dulce pe care o purtau buzele Helenei. Chad mă privea ca un psihopat, dar nici măcar privirea lui nu avea puterea de a-mi strica buna dispoziție, iar asta se pare că îl enerva la culme.

— Ce dracului este în capul tău? a izbucnit sătul de comportamentul meu.

Am ridicat nonșalant din umeri și am continuat să afișez aceeași atitudine în timp ce-i ofeream răspunsul.

— M-am îndrăgostit!

Ochii bărbatului s-au mărit din cauza șocului pe care cuvintele mele i-l provocaseră și și-a așezat brațele pe suprafața biroului, privindu-mă pe sub geme.

— Idiotule, tu îți dai seama de ceea ce îmi spui? Helena este căsătorită și în plus este mai mare decât tine, mi-a reamintit motivele care după părerea lui trebuiau să aibă vreo importanță pentru mine.

— Știu destul de bine situația ei, însă nu pot să fac nimic ca să pun stop sentimentelor pe care am început să le am pentru ea.

Chad a început să râdă ca un apucat și l-am privit mirat de felul în care a reacționat în fața confesiunii mele.

— Ce glumă bună, mi-a spus și a lovit cu palma în birou, ce sentimente să ai când voi vă cunoașteți doar de câteva zile?

Eram conștient că oricui i s-ar fi părut o glumă tot ce povestisem, însă eu eram al dracului de sincer. Nu mai simțisem vreodată pentru cineva ceea ce simțeam pentru Helena, iar faptul că astăzi îi aflasem cel mai mare secret mă făcea să vreau s-o câștig cu orice preț, doar ca s-o pot scăpa din iadul în care trăia alături de mizerabilul ăla care-i era soț.

— Poate tu crezi că e o glumă, dar eu sunt al dracului de serios în ceea ce privește sentimentele mele pentru ea și crede-mă că și pentru mine este la fel de ciudat tot ceea ce trezește în interiorul meu, m-am confesat pentru a doua oară bărbatului din fața mea care mă cunoștea încă din vremea facultății.

Am stat câteva clipe în liniște în așteptarea sfatului pe care știam din experiență că aveam să-l primesc de la bărbatul din fața mea, iar oftatul scos de acesta m-a avertizat că aveam să-i aud vocea în următoarele secunde.

— Te-ai gândit la ce o să faci dacă ea nu simte la fel pentru tine? mi-a adresat întrebarea care mi-a adus un junghi în dreptul inimii.

Asta era exclus ținând cont de felul în care mi se predase mai devreme, însă trebuia să lămuresc situația cu ea înainte de a fi prea târziu.
Aveam nevoie doar de câteva răspunsuri simple și speram ca ea să mi le acorde.

— Stai liniștit, m-am gândit la tot, i-am răspuns zâmbind pentru a nu mă da de gol.

— Relațiile între colegi sunt interzise, mi-a adus la cunoștință ceea ce îmi spusese încă din prima zi în care pășisem în firmă.

— O să demisionez dacă este nevoie, am spus sigur pe mine.

Bani aveam destui, deci nu aveam nicio problemă să renunț la afacere pentru femeia pe care mi-o doream.

— Ce o să spună părinții tăi când o să afle?  a schimbat strategia, dar nici de data aceasta nu i-a ieșit.

Am zâmbit ușor și în minte deja mi se derula imaginea cu întâlnirea dintre Helena și părinții mei care nu ar fi avut nicio problemă cu trecutul ei sau cu diferența de vârstă dintre noi. Dumnezeu mă binecuvântase cu o familie destul de deschisă la minte care niciodată nu s-ar fi împotrivit alegerilor mele.

— Îi cunoști și știi bine că nu ar fi împotriva ei.

Chad epuizase toată muniția, iar acum că nu mai avea niciun argument știam că sosise momentul pentru sfatul pe care-l așteptasem încă de la începutul discuției.

— Fabian, suntem prieteni de atâția ani, însă dacă voi hotărâți să aveți o relație vreau să țineți totul secret, mi-a cerut bărbatul, măcar până când vă rezolvați problemele personale, a adăugat când mi-a văzut privirea nervoasă. Nu îți spun să renunți la ea, dar trebuie să te gândești că este o femeie căsătorită și poate oricând să fie arătată cu degetul.

Am aprobat printr-o mișcare a capului gândindu-mă deja la o soluție prin care s-o scutesc pe Helena de la o așa umilință. Deja planul îl aveam făcut, iar soluția cea mai bună era să stau liniștit până când avea să divorțeze pentru a putea fi împreună.

— Mulțumesc mult pentru sfat, Chad, i-am spus strângându-i mâna și am părăsit biroul acestuia.

De cum am ieșit din încăpere privirea mi-a căzut pe silueta Helenei care era prinsă într-o discuție cu secretara lui Chad și am încercat să mă comport cât mai normal atunci când am ajuns în fața ei.

— Doamnă Grew, am început să vorbesc folosind numele care îmi zăngănea în timpane, putem vorbi câteva minute?

Ceva din privirea ei mi-a dat de înțeles că nu era tocmai momentul potrivit, însă după câteva secunde în care a părut că se gândea la răspunsul pe care avea să mi-l ofere a aprobat printr-o mișcare a capului, luându-mi o piatră de pe inimă.
Am pornit în spatele ei în direcția biroului său și când am închis ușa am tras-o în brațele mele vrând să îmi potolesc dorul de ea. De când fugise din biroul lui Chad fusesem tentat să merg după ea și să îi mai simt o dată gustul care îmi dăduse mintea peste cap.

— Nu, Fabian, s-a răstit când mi-am apropiat fața de a sa vrând s-o sărut, nu este bine ceea ce facem, a adăugat cu teamă în glas.

I-am dat părul de pe față și i-am ridicat bărbia cu ajutorul degetelor uitându-mă în ochii săi pentru a înțelege ceea ce se petrecea în sufletul ei. Mă sfâșia pe interior felul în care mă respingea după ce avusesem primul sărut, însă pe de altă parte îi înțelegeam în totalitate reținerea. Eram un simplu străin pe care abia îl cunoscuse, dar aveam să-i demonstrez că tot ce rosteau buzele mele era adevărat și că nu voiam să îmi bat joc de ea sau de sentimentele ei vreodată.

— O să am răbdare, Helena, am vrut s-o asigur, însă am nevoie să îmi promiți ceva, am șoptit făcând-o să mă privească cu ochii înlăcrimați.

— Ce? a reușit să rostească cu buzele tremurânde.

— Că nu o să-i mai permiți nenorocitului ăluia să te atingă.