Capitolul I

10K 172 40
                                    

     “Prietenii mi-au reprosat mereu ca sunt prea matur pentru varsta mea, lucru care nu ma deranja deloc, avand in vedere familia din care proveneam; era normal ca modul meu de privi lumea sa se schimbe, iar ei numeau asta: maturizare. De ar fi cunoscut adevarul …

     Mi-au placut mereu femeiile mai in varsta ca mine, considerandu-le pe cele tinere mult prea naive si copilaroase. Eram destul de popular printre aceste “ladies” care imi dadeau tarcoale in incercarea de a gasi pe cineva tanar care sa le mangaie cu tandrete in noptiile de singurata cand sotii lucrau sau cand, la randul lor inselau. In viata lucuriile au un schimb echivalent.”

 

     Luminile erau stinse, lasand apartamnetul sa se cufunde in liniste si intuneric. Intra in hol, stramband din nas, cand fu izbit de acel miros de mucegai care persista in toata casa. Aprinse lumina in micuta bucatarie, iar apoi o stinse deprimandu-se vazand vasele murdare, depozitate in chiuveta. Deschise frigiderul, incercand sa mascheze sunetul stomacului sau flamand cu mana, iar apoi inchise usa, care imprastie un scartait enervant in tot apartamentul. Intra in sufragerie, simtind aburii alcoolui in fiecare particula de aer, culegand o patura veche de pe podea si acoperi micuta faptura ce se ghemuise pe canapeaua ponosita, strangand in mana o sticla goala.

- Ai sa racesti daca nu te acoperi, o certa pe un ton bland.

     Aceasta se rasuci, intorcandu-i spatele. Era mult prea adancita in visele ei ca sa mai remarce prezenta tanarului, asa ca se ridica de langa ea si cu pasi rapizi se retrase in camera sa. Se tranti in pat, simtind arcurile agitandu-se pe spatele sau si inchise ochi. La scurt timp ii deschise, amintindu-si ca bateria telefonului era descarcata. Era atat de multa liniste cand nu-l tinea aprins.

     Aproape imediat, apelurile pierdute aparura pe ecran. Studie pe rand acele numere necunoscute si in final, apela doar unul dintre ele.

- Eliot! se auzi o voce infundata de la celalat capat al firului.

- Hmm.

- Imi pare rau ca te deranjez la ora asta, dar am nevoie sa te vad. Se poate?

- Da. Vin acum.

- Te astept la hotel.

     Inchise fara a mai adauga un cuvant, incepand sa se dezbrace de hainele sale, inlocuindu-le cu unele curate. Nu se simtea vinovat pentru ca pleca in miezul noptii, lasand acea biata creatura intr-o stare deplorabila. Ajunsese sa se obisnuiasa cu aceasta situatie, in plus ea era cea care isi provoca aceasta stare de amorteala, contand pe alcool. Situatia aceasta persista de cand se stia, asa ca se obisnuise stilului acestuia de viata inca de pe atunci, incercand sa-si afirme independenta. In mare parte avusese si putin noroc, dar nu conteaza cat noroc aveai daca nu stiai cum sa-l folosesti.

     Iesi fara sa priveasca in urma, stiind ca maine o va gasi in aceasi situatie. Si totul avea sa se repete, mereu si mereu, pana la sfarsitul acestei vieti mizerabile. Oare de ce il mai nascuse? Daca ar fi renuntat la el atunci cand a avut ocazia, ar fi fost amandoi mult mai fericiti.

     Chema un taxiu, in timp ce se aseza pe scarile din fata blocului, contempland cerul. Era innorat. Se rezema cu capul de zid, oftand din adancul sufeltului. Hotelul nu era prea departe de zona in care se afla, dar se simtea atat de obosit, inca prefera sa nu mearga pe jos. Serviciul care urama sa-l presteze avea sa fie unul solicitant, asa ca incerca sa-si adune atat forta fizica cat si pe cea psihica.

     De ce nu putea sa vada stelele? Erau singurele lucruri care-l fascinau, alimentindu-i visele dulci, care-i ofereau iluzi placute. In acele momente se intreba cum ar fi fost daca s-ar fi nascut intr-o alta familie sau mai bine deloc. Cum de fusese atat de egoista, incat il scosese din pantecul ei cald si sigur, aruncandu-l in bratele acestei lumi crude? Era atat de dificil sa inteleaga fiintele umane, in special genul feminin, desi el mai bine ca oricine ar fi trebuit sa le cunoasca.

Sex pe baniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum