Sex pe bani

Capitolul V

     “La varsta de treisprezece ani, mi-am dat seama de calitatiile mele, de pe urma carora am inceput sa profit, iar mai tarziu am inceput sa dezvolt o adevarata afacere. Incet, incet oamenii din jurul meu au inceput sa se retraga, lucru care nu m-a deranjat, facandu-ma sa ma simt singur in propria lumea, asa cum imi placea. Am imbratisat acest sentiment, nestiind cat va dura.”

 

 

     Usa de la intrare se deschise cu un scartait neobisnuit de lung, aducand o atmosfera anosta acelui apartament rece si gol. Aerul inca purta urmele slabe ale alcoolului care devenise o componenta importanta a acelui loc. Sunetul pasilor sai abia se destingeau, fiind inabusiti de parchetul vechi si umflat. Intra in sufragerie inaintand incet prin intuneric cautand-o din privire printre acele vechituri, iar apoi se retrase incet in camera sa, dupa ce constata ca de fapt canapeaua era goala. Trecu pe langa bucatarie ignorand zgomotul infundatat al frigiderului vechi si se retrase in camera sa. Se arunca in pat, strambandu-se cand spatele sau atinse denivelariile patului. Arunca o privire ceasului si inchise ochii. Dupa cateva minute in care se simtit coplesit de o stare de amorteala, se ridica, tarandu-si cu greu picioarele spre baie. Se dezbraca, analizandu-si constructia corpului in oglinda zgariata, care incepu sa devina neclara din cauza aburiilor. Jetul de apa calda ii retrezi simturiile, facandu-l totodata sa se simta relaxat, invaluit de o caldura nefireasca care strecura un sentiment de liniste in sufletul sau.

     Cand iesi se multumi sa se infasoare intr-un prosop, grabindu-se inapoi in camera sa unde incepu sa caute cateva haine curate. Gasi o pereche de jeansi si un tricou gri, simplu si le imbraca fara sa stea prea mult pe ganduri. Isi pastra parul in acelasi stil ciufulit neingrijit si parasi apartamentul fara sa se uite in urma sa.

     Aerul racoros al diminetii alunga orice urma de amorteala pe care o resimtise cu cateva minute in urma. Decise sa mearga pana la statia de taxiuri aflata in imediata apropiere a lantului de blocuri.

- Eliot?

     Faptul ca recunoscuse imediat acea voce nerabatatoare care veni din spatele sau, il facu sa continue sa mearga.

- Asteapta!

     Se opri, aruncand o privire in urma sa. O vazu pe Maria continuand sa alerge spre el, lupandu-se sa-si stapaneasca valurile de matase alba ale rochitei care se agitau in jurul ei. Se opri langa el, respirand greu din cauza efortului depus. El continua s-o priveasca inexpresiv in timp ce ea isi trecu o mana prin parul prins intr-o coada simpla.

- Deci in cele din urma te-ai hotorat sa te intorci la scoala? intreba vesela continand sa traga aer proaspat in piept.

     Ii raspunse cu o usoara inclinare a capului ceea ce o facu pe fata si mai nelinistita in preajma sa. Continua sa mearga langa el ramand cativa pasi in urma. Isi ridica ochii albastri spre el, multumita ca el nu putea sa vada felul insistent in care-l privea in acel moment. Linistea dintre ei era apasatoare, facand parte din acea categorie de momente care o stanjeneau pe Maria. Incerca sa gaseasca ceva de spus, insa nimic nu i se parea prea potrivit.

- Elitot?

- Hmm?! ii raspunse fara s-o priveasca.

- Ce te-a facut sa-ti schimbi parerea?

- Nu e treaba ta. Ti-ai primit avertismentele, Maria. Acum tu sa-mi spui de ce continui sa alergi dupa mine.

- Eu nu alerg dupa tine, spuse fara prea multa convingere. Incerc doar sa fiu prietenoasa.

- Atunci nu mai incerca. Nu am nevoie de prietenia ta.

     Ii intoarse spatele si traversa strada, evitand la timp un vehicul ce venea din directia opusa.