După și înainte de Luceafăr

Cap 1 - Întrevederea cu Steaua Dimineții

Plimbându-se prin Grădina Dimineții, Greta încerca să-și limpezească gândurile. Era sătulă de acest "Război Sfânt" pe care ea și surorile sale îl duceau de mai bine de 10 ani. În toți acești ani a fost martoră la cele mai odioase atrocități, iar în momentul de față nu mai putea fi afectată de nimic.Am crezut că noi suntem de partea binelui și că vom purifica această lume de răul ce a prins rădăcini în această lume, iși spuse ea nervoasă. "Război Sfănt", pe dracu! nici nu mai știu ce e bine și ce e rău acum, în final am rămas doar cu regrete, iar crimele ce le-am comis..Oh, Thomas..Trecerea timpului și luptele solicitante au început să-și lase amprenta pe chipul dânsei, în trecut, dacă ai fi văzut-o ai fi putut exclama fără ezitare "Ce chip angelic", n-ai fi crezut că ea ar fi una dintre cele mai abile și periculoase utilizatoare de flux ce a trăit vreodată în această lume.Dacă m-ar auzi Cucercina Maică, m-ar excomunica și m-ar supune unei cazne de "reintregrare", își spuse ea ușor inspăimântată. 

-Știai că ingândurarea și schițarea încruntării pentru un timp îndelungat accelerează procesul de îmbătrânire, stimabilo? întrebă o voce masculină pe un ton jovial. 

Greta întră în prima secundă în poziție de luptă, ambele mâni au început să-i strălucească în culori difuze oscilând frenetic în intensitate.

 - Arată-te! Strigă ea pe un ton amenințător.Cum de s-a putut strecura pe lângă mine, fără să-i fi simțit prezența? se întrebă ea agitată.Ești pe teritoriul apărătorilor Stelei Dimineții, ai făcut o mare greșeală furișându-te aici! 

- Înseamnă că ar trebui să fiu bine-primit, nu crezi? Ai rămas la fel de încântătoare și iscușită, din ce observ, Greta. 

Îmi știe numele, de unde vorbește, nu pot să-l localizez, ce vrajă este asta? 

- Cine ești și de unde îmi cunoști numele!? Îl întrebase ea pe un ton asertiv. 

- Cred că e o întrebare cam banală și al cărui răspuns n-ar fi destul de satisfăcător, îi replică vocea de parcă ar tachina-o. 

Acest stil de vorbire, mi-e cunoscut, dar e imposibil.. Greta lăsa garda jos, iar culorile de roșu și galben încep să i se risepească ușor din jurul mâinilor.

 - Dacă ai fi vrut să ma ucizi ai fi făcut-o deja, nu ți-am putut detecta prezența, dar totuși ești aici și încă nu pot să știu de unde-mi vorbești. Arată-te, te rog.

 - Perspicace ca intotdeauna, de asta ai fost mereu preferata mea.Printre frunze răsărise deodată o siluetă, iar Greta îl recunoscu imediat. Era un gentleman care se apropie de vărsta de 40 de ani, care purta o haină bărbătească cafenie de la mijlocul secolului al 19-lea, cel mai probabil comandată de la un croitor de primă mână. Pantalonii în carorouri erau impecabili, deși erau cam deschiși la culoare, iar înfățișarea lui era cea a unui om călător. Totuși, această îmbrăcăminte ar fi ieșită complet din comun în secolul 24 în prezent. Tind să precizez că epoca tehnologiei și a inteligenței artificiale a apus de mult timp, cel mai probabil din cauza acelui incident cataclismic de care vom vorbi mai târziu. Am putea spune că cei din prezent nici nu sunt conștienți că o astfel de epocă ar fi existat vreodată.

- Nu pari surprinsă să mă vezi, mă întreb oare de ce? 

- Îmi era destul de greu să cred că ai murit, având în vedere cine ești.

 - Acum aș tinde să cred că te bucuri să mă vezi. Îți place cum sunt îmbrăcat? am găsit astea în vasta mea colecție. 

- Arăți ca dracu.., spune ea pe un ton batjocoritor. 

- Văd că nici simțul umorului nu ți l-ai pierdut, dragă. Ai nervii zruncinați, observă gentlemanul cu un aer degajat și familiar, în același timp, cu o evidentă bunăvoință. 

- Ce cauți aici? Stărui cu o aprigă exasperare Greta. Cum ai trecut de fluxul ce protejează teritoriul nostru? 

- Și chiar voiam să cred că te bucuri să mă vezi. Vezi tu, sunt un magician mai priceput decât voi, eu știu să fac spectacol, pe când voi vă concentrați doar pe partea pragmatică a vrăjilor. Știai că în secolele trecute existau acești oameni care se intitulau magicieni și erau plătiți să facă "magie" în fața unui public numeros. Partea cea mai bună era că nici măcar nu aveau puterea a a manipula materia așa cum aveți voi, erau doar scamatorii și trucuri. Ce vreau să zic este că am un truc mai bun decât al vostru. Iar cu privire la ce caut aici, cred că aș putea să-ți pun aceiași întrebare. De ce te plimbi noaptea prin "Grădina Dimineții"? Legenda spune că dacă faci asta vei fi nevoit să te confrunți cu ceva din trecutul tău care a rămas îngropat. 

- Ca de obicei vorbești în dodii și niciodată nu spui nimic concret, ai venit să-mi umpli capul cu aiureli? În final doar la asta te pricepi.Gentlemanul surăse 

- Încep să cred că-ți îndrepți furia spre mine, pe când în realitate trebuie să fie în altă parte. Știu ce s-a întâmplat cu Thomas și tind să cred că acum pui la îndoială multe decizii ce le-ai făcut de-a lungul vieții tale. 

- Ce psiholog fin ești tu, dacă ai fost acolo, de ce dracu nu l-ai ajutat?! Insistă ea amenințător.

 - Totuși de ce sari la concluzii așa rapid? Nu ești genul căruia emoțiile îi întunecă judecata, se vede că această întâmplare te-a afectat profund. Nu poți ști că am fost de față când s-a întâmplat, posibil că am auzit și eu așa cum a auzit toată lumea. În plus, chiar dacă aș fi fost în față știi că lucrurile nu merg așa.

 - Dar cum merg lucrurile? Mereu ai avut reguli pe care ți le calibrai în funcție de interese, de ce ar fi ceva diferit acum? 

- Draga mea, dacă-mi permiți să-ți spun o anecdotă scurtă care te-ar face să-mi înțelegi situația.- Nu vreau să aud balivernele tale! replică ea setențios. 

- Ai ceva mai bun de făcut? Poate că ai vrea să te intorci în subsolul palatului unde să jupoiați copiii califaților, asta ca să vă extindeți viața pentru a lupta mai departe în "Războiul Sfânt"Nenorocitul știe, iși spusese ea perplexată. 

- Pari, ușor surprinsă că știu toate acestea și nu numai. Dușmanii vostri ar plăti cu viețile propriilor oameni să afle aceste informații, dar pentru mine a fost necesar doar de un minumum de efort să aflu acestea. 

- Ai venit să te dai mare, nenorocitule?

 - Sunt departe de mine astfel de intenții, stimabilo. Spune-mi, pe o scală de la 1 la 10, cât de sfântă este acțiunea de chinui și jupui copii nevinovați? Acum mă întreb dacă poți măsura sfințenia pe o scală, adică unele lucruri ar putea fi mai puțin sfinte decât altele, iar dacă treaba stă așa atunci ce mai e sfințenia? 

- Tu ar trebui să fii ultima ființă care să-și permită să emită judecăți față de alții! replică ea într-o notă agitată. 

- Draga mea, iar sari foarte ușor la concluzii. Trebuie să ințelegi că am pus situația în așa fel încât să pot scoate și eu 2 vorbe de la tine, n-am fost niciodată capabil să judec, spre deosebire de alții. Eu doar descriu situațiile așa cum sunt. Oricât de modest aș fi eu trebuie să recunoaștem că am capacitatea să fiu cea mai obiectivă ființă ce a trăit vreodată în această lume. Știu cu ce te confrunți în momentul de față și dacă crezi că spun doar baliverne atunci voi pleca. 

Individul ăsta... 

- Poți să rămâi, nenorocitule, dar nu-ți voi permite să mă iei iar peste picior. 

- Știam eu că te bucuri să mă vezi, replică el într-o notă jovială