-Dragă, trezește-te, e timpul pentru școala.
-Da mamă, am murmurat eu.
De ce, tocmai astăzi, trebuia să mă trezească mama?Visam ceva interesant, hop și mama să mă trezească. Mi-am pus perna pe cap și m-am întors în lumea viselor.
Într-un castel părăginit, sau așa părea din exterior pentru ca dintr-o dată, mergând, m-am trezit lângă un pasaj secret neluminat, ce deschidea un tunel întunecos. Orbecăind prin tunel, descoperisem o trapă. Apăsând, o ușă de nicăieri s-a deschis ivindu-se o lumină puternică ce nu îmi permitea pe moment să văd minunăția de cameră pe care o ascunde de fapt . Revenindu-mi, constatasem că nu eram singură în cameră. Un bărbat înalt, bine proporţionat era în faţa fiului său(sau aşa am presupus)care era o dublura ,în variantă mai tânără a tatălui. Mă bucuram că nu m-au văzut pentru că nu aveam habar ce să le spun.
-Gallagher a aflat unde este prinţesa; misiunea ta este să o aduci înaintea lor , de nu vei reuşi...
-O să întârzii! Grăbeşte-te!
-Da, bine uite, m-am trezit, eşti fericită? Nici o şansă să mai dorm.
-Da, sunt fericită, o să ai teză în nici o jumătate de oră şi nu mi-aş dori să întârzii.
-Teza! mă ridicasem atât de rapid şi mă deplasasem spre dulap încât mama nu a apucat să mă vadă. Îmi trăsesem repede blugii, cămaşa albă şi cravată(nu-mi vine să cred că purtăm aşa ceva!)şi coborâsem repede treptele până în bucătărie unde stătea mătuşa mea Judith.
-Ce faci puștoaico?mătușa Judith privea mereu cu alti ochi lumea, mereu optimista din familie, cea care şi la greu arbora un zâmbet care spune "hai sa trecem peste" .
-Bine, cred,astăzi este teza la mate, iar mâine trebuie să predau eseul la istorie, bolborosesc eu somnoroasa, tristă şi enervată .
-Of, te necăjești prea mult pentru școală, ar trebui să te destinzi. Ascultă-ți mintea! Mult succes!
-Mulțumesc! i-am spus recunoscătoare.
Deși este excentrică,este o mătușă prea bună pentru a se numi mătuşă, mai bine zis mamă. Ea ştie cel mai bine ce să facă, atunci când sunt supărată. Sigur are darul de a şti să facă oamenii să se simtă mai bine doar prin simpla prezenţă, fiindcă altfel nu mi-aş explica cum reuşeşte să facă pe toată lumea fericită. Să nu vă miraţi de ce am idei diferite faţă de alţii. Pentru ea, mereu am fost considerată o prinţesă ce mereu nu trebuie să se panicheze din nimic. De exemplu, când mi-a apărut primul coş mi-a spus că va trece, că-mi dă o alifie şi gata. Pe lângă că a avut dreptate, nu mi-au m-ai apărut deloc, înspăimântându-mă pentru că colegele mele indiferent cu ce creme se dădeau tot aveau,pe când eu...În fine, trecând peste, am alergat spre şcoală în cea mai mare viteză pe care o puteam avea.
CITEȘTI
Un destin controversat
Fantasia,,Cine putea crede oare că apariția unui băiat poate scoate la iveală acea parte din mine pe care nu mi-am dorit-o niciodată și în plus trecutul meu care se pare ca nu e asa cum știam eu sa fie? Acum mă întreb ce mi-a mai ascuns familia și în cine s...
