Rădăcinile Sufletului

Ajutor!

De câte ori am repetat acest cuvânt doar pentru mine? De câte ori l-am auzit doar eu, de câte ori a rămas în minte, iar pe față era un zâmbet? Acele clipe disperate, care păreau fără defect, defapt în suflet se dezlănțuia un uragan. Nu știam pe cine să întreb, cum să încep, cum să urlu, dar fără să fiu auzită, pentru că îmi era frică ca cineva să afle ce se afla acolo. Mi-era frică ca durerea mea nu va fi ascultată, că va fi criticată și toți o vor găsi amuzantă. Trecuse ceva timp de când avusesem un moment doar eu cu mine, în care mă recunoșteam cu totul, cu fața veselă, dar și cu cea care plânge, cu cea creativă, dar și cu cea care se chinuie să-și găsească inspirația.

Șoapta: -Okay, deci iar tristețe în meniu?
Eu: -Ce? Aud voci? Deja înnebunesc?!
Șoapta: -Nu, stai liniștită, dar să știi că ai avut momente în care erai pe cale să o faci.
Eu: -Cine ești?
Șoapta: -Tu!
Eu: -Ba nu!
Șoapta: -Uite! O problemă deja detectată: ai probleme să te recunoști pe tine. Sunt de foarte mult timp aici, mereu am fost, mai bine zis. Am fost vocea aceea care îți dădea speranțe, dar și te critica, am fost acolo cu tine când erai în al nouălea cer, dar și când ai căzut de pe el. Sunt o parte din tine care vrea doar să te facă să realizezi că nu ești singură, te ai pe tine!
Eu: -Asta nu înseamnă că tot singură sunt? Cum vine asta, mă am pe mine?
Șoapta: -Of, of... cine a fost acolo când plângeai? Cine a fost acolo când vedea cum unii oameni te lasă în urmă? Cine era acolo când reușeai pe propriile puteri? Cine era acolo când erai pur și simplu tu și erai okay cu asta?
Eu: -Pai nimeni... eram doar eu. Aaa, acum înțeleg ce vrei să spui. Ai dreptate, mereu am așteptat ca salvarea să vină de altcineva, când, dimpotrivă, răspunsul eram eu. Îmi pare rău că nu am conștientizat asta...
Șoapta: -Nu suntem aici pentru scuze, știu că ai făcut asta de multe ori, mai ales în fața oamenilor greșiți... doar nu ție. De ce fugi așa de mult de tine? Chiar așa de frică îți este? Chiar te urăști pe tine?
Eu: -Nu doar că...
Șoapta: -Doar că ce!? Am o porție de adevăr în ce am spus. Mereu ți-a fost ușor să îi salvezi pe alții, dar tu te-ai lăsat în întuneric. Mereu ai găsit pe cineva să fie pe primul loc, dar numai să nu fii tu... și aici chiar sună urât să faci asta. Din frică de a nu mai fi plăcută de oameni și apreciată, ai renunțat la tine și te-ai prefăcut acea "perfectă" fată care niciodată nu va fi. Și știi de ce? Pentru că oamenii mereu vor căuta cel mai mic lucru să te atace și să nu te lase să îți pui acel titlu. Știu că ai citit odată într-o carte, dacă nu mă înșel... că oamenii vor fi buni cu tine atât timp cât ești mai jos decât ei, dar când te vei ridica vor începe să te atace.
Eu: -Da... sună cam dur ceea ce spui, dar nu te pot contrazice. Nu îmi dau seama cum de nu te-am observat... mai bine zis, nu am vrut. Ai dreptate că mi-a fost frică, pentru că dacă spuneam cuiva că nu sunt de acord sau opinia mea e diferită sau contează, aveam teama că nu mă vor mai aprecia. Dar la ce este bună o iubire care vine cu măști? Trebuie să joc teatru într-o lume adevărată? Pot să-mi mint inima să nu mai simtă și să zâmbesc la comandă? Pot să renunț la tot și să nu mă mai prefac... asta e cea mai bună alegere.
Șoapta: -Vad că începi să realizezi ceva, mă bucur că ți-am adus un licurici care ți-a luminat o bucățică din tine. Nu uita, mereu sunt aici!

Acea șoaptă în ziua aceea m-a făcut să vreau să o aud mai mult. Să o cunosc. Să o simt și să îmbrățișez adevărul care îmi bandaja sufletul. Și timpul mi-a acordat acea șansă. În momentele cele mai proaste, era acolo, dar și când exageram. Eram doctorița sufletului meu, dar și judecătorul care îmi putea întemnița mintea pentru perioade când aveam nevoie să regândesc anumite chestii în legătură cu atitudinea
Era partenrul meu de dans cu care dansam pe melodia numită "Viață".

Nota de autor!

Vreau să încep cu recunoștiință : pentru că sunt recunoscatoare persoanelor care aleg să îmi citeasca cartea. Sunt recunoscatoare pentru faptul că această mică "cale de scapare" deja a ajuns in anumite clasamente. Sper ca în continuare oameni vor fi interesați de acest subiect care îi poate ajuta într-un anumit aspect al vieți lor!♡