OBSESIE NEBUNA

capitolul 14

Elisa

De când am ajuns în NY numai viata liniștită nu am avut. Aaron face ca asta sa fie imposibil.

-UITE-L! Tresar când Tiana îmi urla în creieri. Îmi întorc capul spre persoana aceea.

-Serios? Întreb și ma uit ea. Pentru asta imi distrugi tu timpanele? Pentru London?

-Nu e oricine Elisa! Și tu știi asta. Îmi răspunde.

-Pentru mine e, oricum cel mai probabil nu ma suporta. Din câte știi face parte din grupul fericitior care dintr-un motiv anume, NU. MA. SUPORTA. Îi spun și îmi dau ochii peste cap.

-Nu ai trecut peste faza de la lupte, nu? Întreabă și oftează.

-Ar trebuii sa trec?

-Nu. Răspunde sec.

-HEEEEI, GAGICILE MELE! Striga Kira, pare sa aibă o stare buna. Care mai e motivul de data asta?

-Alta care îmi urla în creieri. Sunteți nebune! Le spun și ma uit urat la amândouă.

-Câh, cineva e morocanoasa astăzi! Precizează Kira și se pune pe banca.

-După cum știți, vacanta de vara vine. Și aparent ăștia vor sa facem petrecerea aia pe plaja. Sunteți de acord? Ne întreabă Kira.

-EU DA! Răspunde rapid Tiana și se ridica în picioare.

-Eu prefer sa stau acasă! Răspund și eu la rândul meu.

-Oh, haide Elisa! Ești plictisitoare!

-Asa îmi place sa fiu, Kira! De ce ar trebuii sa fiu tot timpul roz și cu sclipici, și sa tip ca o școlarita când vad nu știu ce idiot pe terenul asta?

-HEI! Ma atenționează Tiana știind ca ma refer la ea.

-Dar merge tot liceul! Se plânge Kira ca un copil mic.

-Și? Trebuie sa fac și fac toți terminații ăștia? Întreb nervoasa.

-Hei, ne jignești! O voce mult prea enervanta se face auzita în spatele meu. Ma întorc și dau de grupul fericitilor uitandu-se la noi.

-Agh! Ce vrei Aaron? De ce ai venit? Pune aceste întrebări Tiana și îl privește scarbita când observa ca o sărută pe micuța lui tarfulita.

Nu am nimic cu ea. Ea are ceva cu mine. Și dacă ea vrea asta, atunci asa sa fie.

-E o banca publica, Tiana! Avem dreptul sa stam aici! Se baga Alesia și eu ii arunc o privire ucigătoare.

-După cum vezi, eram deja aici! Ma bag și eu. Ma ridic în picioare și ma pun lângă Tiana.

-Și? Nu vad unde e problema. Voi plecați, noi rămânem. Simplu! De data asta vorbește London.

-Si de ce ar trebuii sa plecam noi? Întreabă Kira și se pună lângă mine. Astfel încât Kira e în stânga mea și Tiana în dreapta.

-Nu știu fato, poate pentru ca asa vrem? Spune Teresa și face un pas in fata.

-Si cine sunteți voi, ma rog? Întreb și fac un pas in fata. Stau fata în fata cu Teresa. Și felul în care ma privește, Dumnezeule! Dacă ar putea m-ar arunca departe, foarte departe de locul asta.

-Suntem ceea ce voi nu veți fii niciodată! Îmi scuipa în fata cuvintele Teresa și ma privește cu superioritate.

Nici nu mi-am dat seama ca jumătate de liceu s-a strâns în jurul nostru și acum fluiera la cuvintele spuse de Teresa.

-Oh da? Adică niște tarfe si drogați lipsiți de respect? Îi arunc eu cuvintele si ma uit la cățeii din spatele ei. Fata lor mimeaza un mare șoc. Doar nu se gândeau ca o sa îi las sa ne trateze ca pe niște gunoaie asa cum îi tratează pe ceilalți.