Scaunul metalic imi dadea o puternica stare de disconfort. La fel si necunoscutii care-mi limitau optiunile vizuale, vazandu-ma astfel obligata sa privesc podeaua de un alb imaculat. Si ceasul. Acele care obisnuiau sa ma aproprie adeseori de refuz, in acel moment, pareau sa-si bata joc de mine, savurandu-mi inertia. Murumurul dispersat imi ademenea privirea, supunandu-ma unui timp mort. 13:20. Si asistentele continuau sa-si bea cafeaua intr-un colt, buzele lor conturand nestingherite forme dinamice. Bruneta sprijinita de zidul rece parea sa fi uitat complet de mine. O mai intrerupsesem de cateva ori, dar nu ma interesa. Mi-am parasit inca o data locul pentru a primi acelasi „nu" fad, rostit fugar, fiind mult prea ocupata sa-si odihneasca mana drepta in buzunarul camasii verzi si mult prea interesata de banalitatile colegei. Am mai zabovit cateva clipe, gandindu-ma ca poate ar fi fost necesar sa scotocesc prin geanta amabilitatea care-n zilele noastre trebuie sa fie indezirabil stimulata. Totusi, m-am abtinut, avand impresia ca automatul de alaturi avea sa-mi grabeasca cursul, insa plasticul fierbinte ce musca din palma mea nu emana nici pe departe esenta ce-o doream. Doar apa fiarta. Dupa numai o inghititura am aruncat continutul la gunoi, apoi am pasit nonsalanta catre figurile de ceara pe care le lasam sa-mi contemple locul.
Tanara din fata mea isi intinse, la insistentele copilului, geanta de-un albastru intens. Atras de catarama stralucitoare, o ridica si o izbi molcom. Incantat, repeta figura. Iar si iar, pana cand ochii incepura sa se scalde intr-o revarsare blonda. Zambetul pisicher ii dadu de inteles femeii intentia lui, dar o ignorase, ademenindu-l cu vorbe jucause. Iar mana tatalui care-i anihila avantul, il indemna sa-si reconsidere obiectul desfatarii, fixandu-ma in timp ce membrele sale isi facura loc printre suvitele groase pe care nu mai avusesem rabdare sa le strang in acea dimineata. Intocmai proceda si Matei. Una din provocarile lansate a fost sa-l dezvat de aceasta placere nevinovata si, in ciuda celor patru anisori pe care abia ii implinise, mai avea cateodata impulsuri ratate.
- Natalia Albu? Analizele dumneavoastra.
Vorbele ma indemnara sa ma sustrag subtil, apropiindu-ma oarecum multumita de asistenta ce-mi tinea intins un plic de o marime potrivita, notand totdata ceva in registrul care zacea pe masa. L-am luat, desigilandu-l in timp ce ma strecuram printre personalul spitalului, avand o tinta clara: liftul. Asteptand ca usile sa se deschida, cercetam hartia proaspat imprimata, ochii alunecandu-mi pe cateva randuri ce-mi pareau inutile, pentru ca mai apoi absurditatea sa ma loveasca in plin. Cazusem prada unei calduri sufocante si-un tremur concis isi infipse gherele in mainile mult prea reci, sfasiindu-mi apoi categoric picioarele, stomacul, vederea. Atriile se contractau tot mai haotic, injectandu-mi un sange tulbure, purtator al himerei ce-mi ardea fata. In zadar luptasem sa stapanesc amestecul intrus ce-mi oripila buzele secatuite, caci se napustise inconstient asupra asistentei in fata careia ma aflam iarasi, ignorand alte intrebari surde, in incercarea disperata de a ma face auzita.
- Foaia asta nenorocita este o ineptie!, m-am trezit acoperindu-i protestele stupide, desi constientizam ca ea nu avea nicio vina.
- Doamna, erorile in cazul testelor ADN sun extrem de...
- Nu ma intereseaza! Asta e gresit! Am nevoie de el in cel mai scurt timp posibil, am insistat aruncandu-i cu dispret foaia in fata.
Dar testul avea sa fie repetat defoarte multe ori, pentru a ma lovi mereu de aceeasi sentinta: din punct devedere genetic, copilul pe care l-am adus pe lume, nu avea sa fie al meu!
