Parchetul lucios se deschidea ca o sosea de curse, pe care propulsam, alaturi de Matei, o parte din masinile sale preferate. Era fericit in acea dupa-amiaza, iar ochii sai bucurosi se razgaiau asemenea unor bolovani pe obrajii mei, incercand sa-mi scoata masca unei suparari simulate. Insa ceea ce nu intelegea el era faptul ca eu chiar nu acceptam infrangerea. Mai ales in fata lui. Ar fi fost una dintre cele mai crunte. Tocmai de aceea cautam speranta in orice, chiar si-n sunetul spart al soneriei. Dar mai ales in barbatul care acceptase, in urma cu aproape doua luni, sa imi apere interesele.
L-am poftit inauntru, pregatindu-i ceaiul tipic, pe care nu intarzie sa mi-l ceara. Cuvintele se adunau incontrolabil dincolo de buzele pe care nu indrazneam sa le deschid, intrucat nu puteam sa le aleg pe cele potrivite. Toate modalitatile de a deschide subiectul pe care le inchipuisem in ultimele nopti nu pareau viabile si absolut orice scenariu fusese abandonat cand am vazut ca actele pe care le pregatisem fusesera tacticos introduse in diplomaul ce-i completa tinuta negresit. Parea linistit, destul de sigur ca nu va intampina nicio dificultate. Poate acesta este si motivul pentru care am ignorat orice tentativa de a cauta un avocat bine cotat si am ales sa intru in primul cabinet sitgmatizat cu o pancarda ce facea cunoscuta indeletnicirea functionarilor din interiorul lui. Chiar mie imi parea ca un tanar mediocru, proaspat iesit de pe bancile scolii, ar fi putut sa izbandesca. Si l-am ales pe Bogdan Noghin.
- Nu citesti?, l-am intrebat contrariata.
- La birou.
- Nu. Acum, te rog.
Intrigat de atitudinea mea, incepu sa rasfoiasca dosarele in lumina amiezii ce se tesuse grabnic pe costumul menit sa-i ofere sobrietate. Diferand cu una, sau poate chiar doua nuante de cele pe care le aborda in genere, materialul de proasta calitate definea camasa ce-i indulcea trasaturile incisive. In realitate cred ca nu erau chiar asa cum le percepeam, dar nasul acvilin domina de departe alte semne de seninatate. La fel si buzele subtiri, unite intr-o linie perfect dreapta, tradatoare a vanitatii pe care se straduia sa o sugereze doar prin priviri scurte, pe care le arunca intr-un punct nedefinit al ferestrei. In acel moment insa, ochii sai prafuiti nu mai priveau in gol, ci-si propagau aciditatea dincolo de lentilele subtiri ale ochelarilor, revarsand reprosuri inutile. Isi lasa spranceana groasa pe care o ridicase absent sa coboare, desertul fruntii late fiind abandonat in plina furtuna. Mai luase o data in mainile slabe foaia pe care o abandonase pe masa, parca vrand sa se asigure ca nu citise vreo abjectie. Insa chiar firele brunete, de o rebeliune considerabila, cadeau molesite, sub tensiunea pe care o generase un simplu cuvant. Privindu-l, simteam ca avea sa renunte, dar totodata, inertia sa imi spunea ca avea sa ma apere. Si totusi, din pozitia perfect verticala si din gestul ferm prin care isi incheiase nasturii de la sacou nu stiam ce sa aleg. Acceptul sau refuzul? Nici din pasii largi care-mi rasunau in minte a regret.
- Desi nu am considerat necesar, am specificat ca orice raport dintre avocat si client are drept punct de referinta sinceritatea. Ori tocmai aceasta hartie imi demonstreaza ca...
- Nu, Bogdan, te rog, nu interpreta astfel.
- Nu este un punct de vedere, ci un fapt. Vei repeta testul, in eventualitatea ca este gresit, dar daca nu este asa... nu stiu, sincer, ce as putea face. Insisti sa pastrezi un copil care nu este al tau. Ai mintit instanta, depunand o marturie falsa. Vad ca tii la copilul asta, dar Matei va sfarsi cel mai probabil intr-un orfelinat, iar tu nu vei putea demonstra ca esti capabila sa-l ai in grija.
- Dar sunt mama lui. L-am nascut, ce naiba? L-am ingrijit, educat, imbracat, i-am dat absolut tot. Nu-mi explic rezultatul testului, dar nu vreau sa-l pierd. Il voi repeta pana voi demonstra tuturor adevarul. Si am nevoie de ajutorul sau. Trebuie sa duci cazul asta pana la capat. Macar pentru demnitatea ta profesionala.
Tacerea lui era agonie. Incepusem sa ma afund intr-o negura care, la orice protest m-ar fi inghitit si, in pantecul careia, strigatele mele nu ar fi fost decat ecouri surde. Trebuia sa scriu pe-un pergament ce sa naruia sub atingerea unor cuvinte pe care nici nu stiam sa le supun, dar banuiesc ca asta era tot farmecul, nu? Asa cum intuitia devenea o regula primordiala si vointa un nebun demn de atac. Daca Bogdan nu voia sa ma investeasca cu incredere, atunci cine ar fi facut-o? O gandire sistematica ascunsa dupa un paravan implacabil cu roba neagra?
- Natalia, asculta-ma!, imi spuse cand vazu ca i-am deschis usa, poftindu-l afara. Nu renunt la caz, chiar de nu-l voi castiga. Te cred, iarta-ma ca m-am indoit pentru cateva clipe, dar e absurd sa te lovesti de-un asemenea rezultat.
- Nu, cred ca voi renunta eu la serviciile tale. Se vede ca nu ai experienta necesara si nu stii cum sa abordezi o astel de situatie. Dai inapoi la cel mai mic impediment si nu cred ca esti capabil sa-mi sustii interesele. Imi pare rau, dar asta este adevarul. Cel mai bine este sa te schimb acum decat mai tarziu.
- Intelege ca nu renunt. Dar vreau, este absolut necesar, sa-mi spui tot adevarul, fara sa elimini detalii.
- Il cunosti deja. Nu am nimic de adaugat.
- Sigur? Ma poti suna oricand, stii asta.
- Foarte bine, am zis in cele din urma, hotarata sa-i mai acord o sansa. Sper doar sa nu ma dezamagesti.
Nu-mi mai raspunse, pierzandu-sein obscuritatea scarii pe care isi lasa trupul sa se prelinga. Privirea sa maincredinta insa ca nu o va face. Totusi, incertitudinea anterioara ma indemnasa nu am atat de multa incredere, doar am gresit ori de cate ori m-am lasatprada unor impresii. Intr-adevar, trebuia sa-i dau toate armele de care aveanevoie, asigurandu-ma ca temerile mele din trecut n-ar avea cum sa suprimeconsistenta scopului prezent astfel incat sa ramana o carcasa inutila, asanumita neputinta. Pentru asta, chiar hartia pe care pastrasem o adresarepugnanta si un numar de telefon pe care nu avusesem niciodata curajul sa-lformez, aveau sa-mi serveasca. Atunci imi inchipuiam ca ar fi fost cea maiputernica dovada, insa ritmul sacadat de la capatul liniei nu se maiintrerupse, sunand continuu."
