I'm Adopted?! [1D Fanfiction]

Capitolul 23.

Eleanor's POV.

Lui Louis chiar îi trebuie ceva medicamente puternice pentru creier de bou. Cine știe ce a pățit Maddie sau unde este și cel mai important, cum se simte.

E bine?

E rănită? Emoțional? Fizic? Ambele?

Unde e?

Ies din casă și îmchid ușa în urma mea. Mă uit în stânga și în dreapta, apoi mă decid să o iau la dreapta. Merg puțin, apoi observ că după colț sunt trei mașini: o ambulanță, o mașină de poliție și una de pompieri. Lângă mașini, polițiștii investighează, pompierii redirecționează mașiniile deoarece nimeni nu mai are voie să treacă pe acolo (cu toate ca asta nu e treaba lor ci a polițiștiilor rutieri, dar trebuie să se ajute între ei, nu?), iar medicii așează un bărbat pe acea masă cu roți specială.

Fără să ezit, mă duc direct la ei.

"Mă scuzați, ați văzut vreo fată cam atât de înaltă, cu părul cam ca al meu dar mai închis, ochi verzi, ămm... Avea un semn pe frun-"

"A fost implicată în accident, e deja la spital în stare foarte gravă." mă întrerupe brusc.

"Poftim?..." trebuie să mă liniștesc. "Îmi poteți da adresa spitalului, vă rog?"

Medicul își bagă mâna în buzunarul halatului și scoate o hârtiuță pe care mi-o întinde.

"Aceasta e adresa." îmi spune.

"Mulțumesc mult."

Fug repede spre casă și intru, îmi iau mobilul și dau să ies pe ușă dar îmi amintesc că probabil mai e cineva în casă care vrea să vină cu mine și că am nevoie și de cheile de la mașină.

"Louis! Vi cu mine?" nu cred că vrea dar totuși îl întreb.

"Unde?"

"La spital la Maddie. E în stare foarte gravă, a fost implicată într-un accident, nu am întrebat dar cred că a dat mașina peste ea."

"Exact ce-mi doream." se bucură.

"Auzi, anunță-mă și pe mine când îți revii. Ok? Nu știu ce naiba ai băut dar știu că ai merita câteva palme și să dormi afară în chiloți. "

"Am băut ce am vrut și să ști că mă bucur că a avut accident și e în stare gravă. Noi acum câteva zile eram în comă la spital și ea era bine-mersi. Roata se întoarce."

"E cumva dracului vina ei că nu a pățit nimic?!" acum chiar urlu. "Tu chiar ești idiot, pe bune. Zici că ea te-ar fi dat în mașina sau camionul acela sau ce dracu era numai ca să fi tu în comă că așa e fumos. Tu ști că ea a avut o criză de nervi când a aflat că suntem în comă? A sărit efectiv la asistentă să o tragă de păr și să o bată, după care a început să plângă și a băut ceva vodkă apoi a leșinat. Cel puțin așa mi-au zis băieții. Și tu, tu, care ar trebui să ții cel mai mult la ea, așa faci? Eu mă duc la ea la spital, probabil e în stare mai gravă decât am fost noi, hai și tu când îți bagi naibii mințiile în cap." mă uit pe bilețel la adresă, apoi îl pun pe masă. "Asta e adresa, sper să îți revii." spun, și deschid ușa, după care ies.

Mă urc în mașină, o pornesc și mă îndrept spre spital.

Maddie's POV.

Stau de ceva timp și privesc ușiile de la intrare sperând că cineva cunoscut să dea buzna în spital, fiind foarte îngrijorat pentru mine.

Dar nimic.

Avery încă este aici și își așteaptă tatăl să vină după ea. Mi-aș dori să putem vorbi dar e imposibil având în vedere că pe mine nu ma vede și nu ma aude nimeni.