Statie permanenta

Capitolul 3

In timp ce autobuzul se apropia de statia mea de coborare continuam sa ma afund in ganduri. Erau in capul meu zeci de intrebari intortocheate: Ce vrea Nick de la mine? De ce m-a cautat? De ce am viata asta mizera? dar cel mai mare mister al existentei mele este de ce nu am avut sansa la o familie? De ce nu m-au dorit parintii mei? Au fost nevoiti sa ma paraseasca, nu m-au dorit? astfel de intrebari mi-au invadat toata fiinta mea inca de la 4 ani cand vedeam de pe geamul orfelinatului zeci de familii fericite.

-Kim! striga Bob, soferul autobuzului

-Da?

-E ultima statie.

-Ah, da. Pa Bob. spun iesind din autobuz

Partea aceasta a orasului e cam pustie avand in vedere ca e la periferie si asta e un detaliu important pentur mine avand in vedere ca-mi place linistea. Nu cred ca as putea locui in centru acolo unde trec masini din minut in minut si toate discotecile sunt pe aproape. Ciudat e ca in ciuda faptului ca e liniste, o data ce ies din autobuz nu-mi mai sta capul la probleme. Poate ca m-am invatat sa nu le mai dau atat de multa importanta avand in vedere ca 30 de minute pe zi numai la chestii de genul ma gandesc. In timp ce mergeam pe strada puteam vedea soarele cum incet, incet apunea anuntand venirea serii si tot o data a racori.

La scurt timp ajung in fata blocului si pana mi-am cautat cheile am simtit o mana pe umarul meu. Am tresarit speriata si am scos un mic tipat, apoi m-am intors sa vad cine ma 'deranja'. Era nimeni altul decat Nick.

-Scuze daca te-am speriat. spune razand

-Nu-i nimic, cred. spun tragand aer adanc in piept

-Cum de ai ajuns asa de repede?

-Autobuzul. el a dat din cap aprobator semn ca totul era clar acum. Dupa ce am intrat in bloc ne-am indreptat spre lift.

-La ce etaj stai. spun vrand sa par normala, nu ca o muta ciudata

-Aaa la 3, ca si tine, ne-am ciocnit de dimineata mai sti? spune chicotind

-Oh da, scuze am uitat faza aia. liftul s-a deschis si ambii am intrat vazand usa inchizandu-se si liftul incepand sa urce. Intrebarea pe care nu am reusit sa o pun mi-a revenit in minte si cu putina teama am deschis gura spunand:

-De ce ai venit dupa mine la munca? acesta si-a intors chipul spre mine si mi-a zambit

-Esti cam singura de varsta mea in blocul asta si soarta face ca ai si apartamentul fata in fata cu al meu, ma gandeam ca nu ar strica sa ne imprietenim. pentru un moment am clacat, eu si cu el...prieteni, e ciudat adica nu am mai avut un prieten din generala.

-S-a intamplat ceva? a intrebat vazand ca ma uitam in gol

-Nu,..doar ca nu am avut prea multi prieteni pana acum. el nu a spus nimic doar a continuat sa ma priveasca, apoi liftul s-a orpit iar noi ne-am indreptat spre apartamentele noastre. Inainte sa intru m-am intors catre el si am zis:

-Totusi, cum ai stiut unde lucrez?

-Doamna McCall de alaturi mi-a spus. al doilea soc pe ziua de azi.

-Bine de stiu. am dat sa intru dar Nick m-a oprit

-Kim? a fost pentru prima data cand mi-a rostit numele si a fost ca o mangaiere pentru urechile mele

-Da?

-Avand in vedere ca e doar ora 7 nu ai vrea sa vi sa ne uitam la un film sau sa mancam. al treilea soc pe ziua de azi, ok deja devine enervant

-Am...nu stiu, adica sunt putin obosita si poate ca mai ai de despachetat.

-Ok, am inteles ramane pe alta data. Noapte buna Kim! si dupa asta a intrat inchizand usa si nepermitandu-mi sa-i raspund la salut. Am oftat adanc si am intrat si eu in 'casuta' mea. Imediat ce m-am descaltat m-am si aruncat pe pat, punandu-mi capul in perna si strigand de nervi. Eram asa o idioata, o dadeam in bara de fiecare data. Lacrimi au inceput sa-mi curga pe obrajii incinsi si printre suspine repetam aceeasi intrebare: De ce?

Niciodata nu voi intelege de ce mi se intampla toate chestiile astea mie. Tot ce vreau e putina fericire si dragoste in viata mea, cer chiar atat de mult? M-am ridicat alene din pat stergandu-mi lacrimile si mergand spre baie. M-am privit in mica oglinda de pe perete si tot ce vedeam era neputinta, durere, nefericire, singuratate. Fara sa ma gandesc prea mult am luat lama de pe chiuveta, m-am asezat in dus, am dat drumul la apa si am inceput sa trasez mici lini pe piele, din ele curgand sangele meu care se scurgea incet si se amesteca cu apa, amestec care reprezenta toata durerea mea.

------------------------------------------

Capitolul 3 e gata si mda e destul de tragic sfarsitul asta, dar cam toata cartea are o tragedie la baza. Sper oricum ca va placut si va astept parerile.

P.S. Multumesc pentru locul 23 in aventura, sunteti incredibili. <3