HEARTLESS

Optsprezece

Kaiden

Nu-s genul care să-și rezolve problemele dând pumni, prefer să tac și să ignor, dar ceea ce am văzut acum cu câteva minute în urmă, m-a făcut să-mi pierd mințile.

Perversul ăla nu o merita săi fie logodnică. Nu merită nici să se atingă de ea. Nu știu ce a fost cu mine, dar voiam să-i ard una lui Stefan de să-i sară sângele pe nas.

Jur că mi-a zvâcnit mâna pe armă atunci când am văzut cum o strângea de păr. Doar la asta mă gândesc. Cum a sărutat-o Juny.

Adică Juniper.

Firar, faptul că petrec timpul cu ea îmi i-a mințile. Trebuie să nu mă mai gândesc la asta. În plus, acum trebuie să am grijă de Janette împotriva voinței mele.

Bat în ușă ca să văd ce face, iar când o deschid, o prind cum alergă în pat repede.

- Ce se? Văd că nu te m-ai doare spatele.

- Aaa...da, mă simt puțin mai bine. Ai venit să stai cu mine?

Mânjesc ochii la ea. Dacă crede că mă duce cu zăhărelul băgând vocea seducătoare, atunci a greșit persoana.

- Nu te-a durut niciodată spatele așai?

- Ba sigur că m-a durut... Juniper m-a împins de pe scări!

- Fi serioasă...abia dacă ai căzut de pe treapta a treia...

Janette se ridică în genunchi când pășesc spre ea cu mâinile în sân.

- ... Juny avea dreptate, te-ai prefăcut ca să o pui într-o lumină proastă.

Janette flutură din mână la mine și se ridică punându-si brațele pe pieptul meu murmurând:

- Ba nu...chiar m-a durut, haide Kaiden... nu-mi spune că nu mă crezi...

Se lipește de mine mângâindu-mi obrajii. Îi dau mâinile la o parte. Urăsc când văd oameni falși, și detestam să mă atingă.

- Îi datorezi niște scuze surorii tale.

- Scuze? Dar m-a rănit, nu-ți pasă de mine? Ești de partea ei?

Își trece mâinile pe umeri mei apoi pe brațe. Se ridică pe vârfuri și își înclină capul puțin într-o parte. Buzele ei aproape că le ating pe ale mele.

- Nu-s de partea nimănui.

- Perfect, ști...suntem singuri și am putea petrece timpul împreună...

Degetul ei trece peste obrazul meu.

- Janette... încetează să te freci de mine, am treabă și sunt ocupat. Stai în pat, dacă ai nevoie de ceva, coboară și ia-ți singură.

Mârâi eu și o dau la o parte.

- Stai... Kaiden...am nevoie de tine.

Mâinile ei mă trag înapoi și mă trage spre pat.

- Zău? Și pentru ce mă rog?

- Nu ți-ai dat seama? ...

Se împinge în mine căzând pe pat. Se așeză pe abdomenul meu.

- ...te iubesc... și știu că mă iubești și tu, nu trebuie să te prefaci hai să profităm de asta...

Buzele ei îmi sărută gâtul ușor.

-... și m-am gândit ce vreau de ziua mea. Pe tine.

Cred că glumește... îi prind încheieturile mâinilor înalte să se strecoare sub bluza mea neagră și o răsucesc pe spate spunând: