Auzeam sunetele stridente ale sirenelor de poliție. Suflul îmi era greoi, iar inima îmi vâjâia în timpane. Alergasem mai bine de un kilometru, în zadar. Acum mă sprijineam lipită de un zid al unei clădiri vechi, pe o străduță de langa Central Park, trăgându-mi sufletul. Afurisitul ălă nu se lăsa prins, era deja a doua săptămână în care fugăream același delicvent. Un elicopter de la NYPD, tocmai trecea pe deasupra mea, luminând străzile în căutarea aceluiași fugar ca și mine.
Mă îndreptam lent spre bulevardul animat când, un foc de armă se auzi în apropierea mea. Sunetele de sirene se porniră din nou. Inima îmi bubuia din nou haotic. Oricât de obișnuită aș fi fost cu sunetele armelor descărcate, tot mă speriam. Mă temeam pentru oamenii din jurul meu, care aveau să fie doar niște victime colaterale. Cu gândul că acum putea fi rănit cineva, după focul de armă, mă împinse să o iau la fugă într-acolo. La intersecția dintre Malcom Avenue și o sută unsprezece street am observat un bărbat destul de agitat, care își aruncă privirea haotic în stânga și-n dreapta. Era îmbrăcat cu o geacă de piele neagră și o pereche de blugi destul de ponosiți, am luat-o la fugă într-acolo, apropiindu-mă. Când m-am apropiat suficient, am observat tatuajul corbului de pe gâtul său. El era, îl găsisem.
Îmi duc mâna ușor spre brâu, unde aveam arma, mâinile îmi tremurau iar respirația aproape mi se tăiase. Scot arma și mă apropii mai mult acesta se oprește scoțând un cartuș de gloanțe din buzunar pentru a-și încărca pistolul. M-am ascuns după un panou publicitar, la Dumnezeu știe ce, și am așteptat să-mi fixez bine ținta. Mâinile îmi tremurau atât de tare în cât riscam să-l împușc în spate, și nu-mi doream asta. Telefonul îi sună, se asigură cu o privire peste umăr, apoi răspunse. Nu știu cine îl sunase, dar acesta aruncă telefonul pe asfalt și îl călcă în picioare și începu să meargă din nou.
Când elicopterul a trecut din nou pe deasupra noastră acesta se lipi de peretele unui bloc. Acum era momentul meu, ori o făceam acum, ori îmi scăpa din nou. Mi-am încărcat arma, i-am fixat ca țintă gamba, apoi am tras. Focul de armă m-a făcut să-mi închid ochii pentru câteva secunde, lăsându-mi câteva secunde să-mi umplu plămânii cu aer, căci nu respirasem până nu am auzit focul armei. Îl nimerisem, mergea greu iar sângele îi picura pe asfalt.
— Ești arestat, tip în timp ce încep să alerg spre el.
Își întoarse privirea spre mine și o luă la fugă, îndurerat. Rana nu-l lăsa să prindă viteză, fiind în avantaj, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de el. Când am considerat că sunt destul de aproape de el, m-am aruncat peste el, pironindu-l la pământ. Icni sub greutatea mea, în timp ce-i strângeam încheieturile mâinilor la spate, punându-i cătușele.
— Seth Muller, ești arestat pentru uciderea lui Morgan. Ai dreptul la tăcere, sau tot ce vei spune va fi folosit împotriva ta.
— Să te i-a dracu! mârâi bărbatul nervos. Asta m-a făcut să strâng mai tare unul din brațele imobilizate de cătușe.
O mașină de poliție cu girofarul aprins a oprit lângă noi, luminile roșii și albastre mă orbeau de-a binelea. Jason, colegul meu coborâ în grabă și îl ridică pe bărbat, apoi mă fixă cu privirea zâmbind.
— Felicitări Perez, primul nu se uită niciodată, zise bărbatul apoi râse, deschizând portiera din spate pentru a-l băga pe nenorocit.
Nu voi uita niciodată nopțile nedormite și cât am așteptat fiecare mișcare, ce mă aducea mai aproape de individul care acum mă privea urât dar cu un zâmbet strâmb pe față.
— O să-ți șterg zâmbetul ălă jegos de pe față în ultima zi de instanță, Muller. Ți-o promit!
