Am la dispoziție doar o oră pentru a-mi pregăti, informațiile strânse. Toate declarațiile importante ale martorilor, și raportul medico-legal al autopsiei. Camerele de supraveghere din incinta locației și din aproprierea ei. Acum mă uit îngrozită la momentul în care glonțul îi perforase pieptul victimei. Totul s-a întâmplat atât de rapid, în cat a trebuit să privesc de mai multe ori spre ecranul computer-ului. Tot ce se poate observa, este felul în care rochia albă devine din ce în ce mai roșie. Mirele o ținea șocat în brațe, i se citea pe față oroarea. Totuși nu eram sigură dacă vreau să-l exclud sau nu de la suspiciunile mele. Telefonul îi era deja ascultat, iar unul dintre detectivii noștri era deja pe urmele lui. Era vorba de protocol, nu-mi doream ca la final să-mi pară rău ca nu am făcut-o.
Nu-mi doream să dezamăgesc, doar pentru că m-am lăsat condusă de sentimentele mele. Aveam prostul obicei să-mă încred nebunește în oameni, și am avut doar de suferit. Nu este de mirare că scepticismul mă conduce la lucruri nebunești uneori. Dacă soțul victimei, nu avea nimic de-a face cu asta, se va dovedi. Mi-am strâns materialele chiaună din pricina oboselii și a emoțiilor, apoi m-am îndreptat spre sala mare de ședințe. Toți colegii mei care urmau să lucreze la acest caz, așteptau în liniște pe scaunele din fața pupitrului improvizat. Am tras aer adânc în piept simțind cum un ghem de tensiune mi se adună în stomac.
— După cum ați fost anunțați, urmează să vă prezint mai în detaliu cazul tinerei ucise noaptea trecută, spun destul de încet timidă. Vocea îmi tremura de emoții și neliniștea pusese stăpânire pe mine.
— O să începem cu dovada principală de pe camerele de înregistrare pe care, am să vă rog să le priviți cu atenție, spun pornind înregistrarea video.
După încheierea acesteia, o mai rulez de încă două ori. Însă nimeni nu observă detaliul pe care-l observasem când privisem pentru a doua oară filmările. Îi privesc atent, se uitau nedumeriți la filmare, neînțelegând unde vreau să ajung. Opresc filmarea fix când se întâmplă și încercuiesc digital detaliul. La câțiva metrii de cei doi miri, geamul din spatele lor se spulberă înainte ca pieptul femeii să fie străpuns. Toți din sală căscară gura, apoi ca să-mi întăresc dovada le-am difuzat câteva poze făcute de criminaliști. Cu paguba adusă de glonțul care perforase geamul.
— Avem și camerele de supraveghere din apropierea localului? Întrebarea unuia dintre colegi mă surprinse, blocându-mă pentru câteva secunde.
— Da, le avem. Tot ce s-a observat pe imaginile video ale hotelului din spatele restaurantului au fost o multitudine de oameni care au intrat și ieșit din clădire. Nimic suspect.
— Mai mult ca sigur este un om foarte bine antrenat, puțini pot fi atât de preciși de la o distanță mare.
Vorbele unui alt coleg mă făcură să-mi mijesc ochii, gândindu-mă la ce vrea să se refere. Apoi un beculeț mi se aprinse în străfundurile capului. Puteam avea de-a face cu un sniper foarte priceput. Deschid laptopul și dau play pentru a le arăta imaginile surprinse de camelere hotelului. Nimic neobișnuit, iar la ora incidentului nici o cameră de supraveghere nu înregistrase mișcare pe holuri sau la mansarda hotelului.
— Au fost trucate! Țipă o fată din spate in timp ce se ridică în picioare arătând amenințător la ecran. Uitați-vă la ușa camerei, acum două secunde avea semnul de "open" iar acum este "close", imaginile au fost trucate.
Am derulat privind cu atenție detaliul pe care fata ni-l indica. Avea dreptate, filmările au fost decupate, însă detaliul acesta a fost omis de cel care se ocupase de asta. Nu înțelegeam cum am putut să omit un lucru atât de semnificativ, iar o fată de la o distanță destul de măricică de monitorul mare, să-l observe. Poate nu eram în cea mai bună stare a mea, și pur și simplu ar trebui să mă duc la șef-ul meu să-i spun că nu sunt pregătită. Am ridicat privirea către el, mă privea cu blândețe semn că nu mă învinovățea. Știa cât de agitată am fost în ultima perioadă, iar faptul că mi-a pus în spate un caz atât de greu, mă neliniștea mai tare.
