O lacrima a căzut,
În lacul fără început.
Tu iubirea mea,
Ai făcut din viața mea,
O furtuna, un haos,
Din care nu mai pot scăpa.
Iubirea ta mi-a arătat,
Cum sunt eu cu adevărat,
Cum nu pot iubii pe altcineva,
Cand inima mea, e doar a ta.
Lacrimile sunt varsate,
Pentru tine toate.
Golul din inima mea,
Nu poate fi alinat de cineva,
Tu ești unica soluție,
La aceasta ecuație.
Nu aș fi crezut cândva,
Ca tu mi-ai fura inima.
Ai văzut doar bine în mine,
Când cădeam pe căi străine,
Ai încercat sa schimbi ceva,
Până nu era prea târziu,
Eșuând, rămânând progresul,
Care va rămâne acolo mereu.
Să te iubesc e un lucru greu,
Dar Dumnezeu ma conduce mereu,
Spre epoca de aur,
Unde te am numai pentru mine.
Nu am fost niciodată, o poeta bună,
Dar pentru tine, aș scrie o furtună,
De poezii, de romane,
Să rămână dovezi ale iubirii mele
