Niciodată, nu aș fi crezut,
Ca m-ar durea atât de mult,
Lipsa ta, vorbele tale,
Mai frumoase ca o floare.
Vocea ta era soluția,
Chipul tău ecuația,
Vorbele tale necunoscuta,
Iar mesajele de sfârșit distrugerea.
M-ai iubit fără restricții,
În timp ce eu am pus condiții,
Cuvintele nu pot exprima,
Durerea din inima mea,
Pe care eu ți-am provocat-o cândva.
Ultima noapte de dragoste,
A fost ultima noapte de ură.
Urmata de o luna de lacrimi,
Iar alta de scrisori, duse de valuri.
Ești vara mea,
Fără tine soarele nu strălucește,
Fără tine iarba nu răsare,
Iar speranța mea moare.
Fără tine ma pierd în gol,
Strigând după ajutor,
În van.
Nemeritând.
Aș fi vrut să-ți zic mereu,
Ce era în sufletul meu,
Câtă iubire aveam,
Pentru tine.
Dar am comis greșeala,
Ce m-a lovit ca nicovala,
Tristețea din sufletul meu,
Crescând mereu.
