RĂSĂRITUL DINTRE NOI

Cap 1

1684
Era al 5-lea an consecutiv de când sezonul vânătoarei de primăvară se desfășura pe moșia vicontelui de Gramont fratele ei mai mare, cu toate aceasta anul ăsta era diferit deoarece Thomas se căsătorise cu lady Lara și multe se schimbaseră pe moșie de atunci, așa că în acest an erau invitate mai multe persoane importante din înalta societate, iar ea fusese avertizată să se comporte ca o lady adevărată și nu ca un băiețel, pentru că multă vreme lumea crezuse că vicontele de Gramont are un frate mai mic nu o soră.

Păși alene prin casa mare a familiei și trase cu ochiul pe geam, se părea că diverși domni își făcuseră apariția, după părerea ei niște măscărici care își foloseau titlurile nobile pentru a părea cine nu erau, cu perucile acelea teribil de urâte și costumele mult prea țipătoare, dorind să își arate fiecare bogăția sau importanța. Niște snobi bolborosi încet trăgând cu ochiul după perdea, cineva trebuia să le spună că moda se schimbase, săracele domnițe care aveau să se căsătorească cu astfel de bărbați.

-Totuși niște snobi plini de bani, spuse cineva de undeva din spatele ei.

-Așa este, uită-te la ducele de Hamberg ce papion ridicol are, iar după postura lui nu știe nimic despre vânătoare.

-Dacă mă întrebi pe mine, baronul Bragellone arată chiar elegant și e un bărbat eligibil.

-Da, este atracția sezonului, toate domnițele vor să-i intre în grație surâse ea suav.

-Chiar și tu lady Annabelle?

Ea? Nu știa dacă chiar o atrăgea acest bărbat, părea prea plin de el și nici nu era foarte pe gusturile ei dacă analiza mai bine. Stai, se gândi după ce începu să proceseze bine și se întoarse brusc năucită, o luase gura pe dinainte și nu realizase că această conversație nu ar fi trebuit să aibă loc, de fapt ea nu ar fi trebuit să spioneze bărbați după o perdea, o lady nu făcea asta, și mai ales să bârfească alături de Volkan Scott ducele de Queensberry, fratele cumnatei ei și ultimul om pe care ar fi vrut să-l vadă. Îl ura, sau cel puțin sentimentele ei față de el erau unele asemănătoare cu disprețul, era un om prea plin de el, cu o gură mare și un caracter insuportabil, băgăreț, cu una din poate cele mai mari averi din Londra la momentul actual și dacă se gândea bine poate cel mai vânat burlac din ultimii ani, cu toate astea încă nu se căsătorise deși împlinise recent vârsta de 33 de ani, nu era de mirare ținând cont că era de-a dreptul enervant. Constatase asta de la nunta Lerei cu Thomas când îl văzuse pentru prima dată pe acest înfumurat și când el crezuse că are tot dreptul să o critice și să-i arate unde este locul unei lady, reușind să primească chiar o pedeapsă zdravănă de la fratele ei, interzicându-i călăritul și înotul tot sezonul verii.

-Nu cred că este treaba ta my lord, dacă nu te deranjează aș vrea să trec, zise ea deoarece el rămăsese aplecat cu fața spre ea, sprijinit de pervazul geamului, aproape simțindu-i respirația, fapt ce o făcea să se simtă foarte inconfortabil, bărbatul ăsta mereu îi dădea niște senzații ciudate și asta nu-i plăcea. Era un bărbat solid, cu trăsături puternice dar elegant de masculine, cu părul negru și ondulat, lung până la baza gâtului lăsat mereu lejer ca și cum nu-i păsa că este un nobil și răzvrătea, îmbrăcat simplu dar în același timp fără ați putea lua privirea de la el, avea pantaloni de vânătoare de culoarea mahonului, încadrați în cizme negre lungi de călărie, o cămașă albă peste care avea aruncată vesta de un verde electric care se asorta perfect cu ochii lui de aceiași nuanță, era un specimen enervant de arătos, sălbatic ar fi putut spune.

-Sigur, asta dacă ai terminat de analizat tot ceea ce voiai să analizezi, zise el pe tonul lui aristocratic și ușor ironic, după care se desprinse ușor și făcu un pas în lateral.