Am dormit o mare parte din drum. Ultimele doua zile m-au obosit psihic cat pentru un an. Casc, miscandu-ma alene întorc capul spre barbatului care n-a inchis un ochi tot drumul.
Barbatul din dreapta mea, acesta fiind Maverick, stand cu privirea fixata pe geam privind oarecum in gol. Ma intreb la ce se gandeste oare. Mintea lui este un labirint nesfarsit, plin de mister, invaluit in intuneric.
— Opriti la cea mai apropiata cafenea, spune trezindu-ma din ganduri barbatul care mai devreme era pierdut cu privirea pe geam.
— Da, domnule. Doriti sa fiti escortat inauntru? intreaba barbatul din față cu un ton formal
— Nu va fi necesar, zice Maverick.
Masina este oprita intr-o parcare, urmata de o alta masina identica in spate.
— Ce facem? intreb nelinistita
— Pentru ce sunt cafenelele, prințesă? intreaba Maverick in timp ce-si maseaza tâmpla
Se da jos din masina, iar eu inca contemplez daca sa-l urmez sau nu, dar nu apuc sa-mi pun nici o idee in aplicare ca usa de pe partea mea se deschide larg. Maverick schiteaza un zambet in coltul gurii, apoi adauga:
— Ai nevoie de invitatie speciala?
— Nu, zic in timp ce ma dau jos incet din vechiculul înalt.
Le arunc o privire oamenilor care stateau in fata, plus cei care s-au dat jos din celalalt vehicul. Incerc sa analizez zona pentru ca habar nu am unde suntem.
— Milano, zice Maverick iar apoi paseste spre cafenea.
E chiar in fața masinilor. E mai retrasa si foarte dragut decorata. Numele de pe ea este " La Marie" deci nu pare tocmai o cafea italiana normala.
Il urmaresc pe Maverick indeaproape, iar cand el se trage intr-o parte si deschide usa, inima in tresalta. Ii arunc o privire in timp ce incuviinteaza sa intru si fac intocmai. Pasesc in cafenea si incep sa analizez fiecare locșor, de la oamenii putini din ea pana la tablourile de pe pereti. Ma intorc spre el in timp ce pasesc in fata si ii zambesc. Da sa zica ceva, dar atentia imi e distrasa, iar el e prea departe, dar l-am vazut cum a intins mana dupa mine.
Zambetul imi piere. Imi intorc privirea nedumerita, constatând ca m-am lovit de cineva. Aud un zgomot mic si privesc in jos la perechea cazuta de ochelari.
— Scuze, scuze, scuze, repet in timp ce ma aplec sa iau ochelarii, dar si omul din fata mea se apleaca.
Punem amandoi mana pe ochelari, degetele atingandu-se. Mana este barbateasca, iar ochelarii imi readuc amintiri. James avea aceeasi ochelari.
— Amira? spune barbatul din fața mea
Inima imi bate tare in timp ce-mi ridic privirea brusc catre barbatul care a vorbit.
— David, zic uimita.
— A trecut mult timp, zambeste aratandu-si dantura perfecta pe care a avut-o dintotdeauna. Mi-ai lipsit stii... dupa tot ce s-a intamplat, ai disparut, zice privind trist in pamant, apoi iar la mine cu un zambet.
— Ce mai faci? zic incercand sa ignor subiectul pe care incerca sa il deschida.
— Un proiect pentru facultate, imi da multe batai de cap. Tu ce faci? Nu ne-am mai vazut de mult timp.
CITEȘTI
Viciul meu ( in curs de editare)
Romance*** L-am cunoscut pe diavol. Este un bărbat elegant, șarmant și cu sânge rece, care-și petrece eternitatea inspirând frică în stânga și-n dreapta, întruchipând un zeu, bântuind pământul. Nu credeam că voi fi capabilă să mă îndrăgostesc...
