Cei doi intrara intr-un loc mult mai spatios,cu multi oameni importanti si case de trei ori mai mari decat ale Inferiorilor. Era un paradis pentru cei doi, dar le disparura zambetele de pe fata cand si-au amintit in ce scop au venit acolo...
Roven: Eyrin, tu esti?! Cat de mult te-ai schimbat! Ce faci aici si cum ai intrat?!
Nici nu stii cat de mult ma bucur să te vad!
Eyrin: Si eu mă bucur sa te vad, dar vrem sa te rugam ceva...
Roven: Hei, de ce esti atat de rece cu mine? Nu ne-am mai vazut de atat de mult timp si nici nu stii cat de mult ma bucur sa te vad... Aici vad aceleasi persoane in fiecare zi si vreau sa mai intalnesc si pe altcineva, iar tu ai venit aici de nicăieri si te porti asa, nici nu mai stiu ce sa spun. Mai ales ca suntem rude si am fost despărţiţi mai bine de 15 ani.
Eyrin: Imi pare rau, Roven.
Roven: Nu este nimic. Doar spune ce doresti, dar mai întâi hai sa te vadă si tata! O sa fie foarte incantat de prezenţa ta.
Eyrin: Nu acum, Roven. Te rog. O sa iti explic ce se intampla, dar undeva mai restrâns. Am mare nevoie de ajutorul tau, Roven. Nici nu intelegi importanta acestei situaţii.
Roven: Bine, dar ai multe explicaţii de dat. Şi mie, şi tatei.
Eyrin: Bine. Dar te rog sa nu ma pui sa vorbesc cu Godern.
Roven: De ce nu vrei s a vorbesti cu el?
Eyrin: O sa îţi spun. Promit.
Buna! Pls nu aruncaţi cu rosii stricate in mine. Stiu ca nu am mai postat de o saptamana si sincer nu am nicio scuza buna. Daca vreti sa ma înjuraţi scrieti-mi pe wall. Inca astept sugestii!
