The Love Game - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

♥ Capitolul 25 ♥

Şi aici am ajuns, la ultimul capitol al acestei cărţi. Vă mulţumesc din suflet că aţi citit această poveste!!!<3 Vă mulţumesc pentru citiri, voturi şi comentarii.♥ Mi-a făcut mare plăcere să o traduc pentru voi şi mă bucur că v-a plăcut.♥

Vreau să vă anunţ că nu o să mai scriu la altă carte. O să mă ocup doar de "Danger", pentru că şi aşa postez foarte greu. Deci ne vedem acolo.:))

Sper să vă placă şi ultimul capitol din această carte!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Kaci:

Nu-mi venea să cred ce auzeam. Gabby era... însărcinată? Nu se putea. Dacă era, atunci cine este tatăl? Chaz? Este Chaz? Ar putea să fie Justin?

Nu, nu te gândi aşa. Mi-am spus. Justin nu ar fi aşa de iresponsabil dacă ei ar fi făcut sex.

Aşteaptă, au făcut sex măcar?

Foarte multe gânduri îmi treceau acum prin cap.

"Puteţi să intraţi şi s-o vedeţi. Este în sala 6." Doctorul ne-a spus, fiind surprins de privirile noastre. "Poate să plece când vrea."

Mi-am întors capul şi doctorul a plecat, lăsându-ne singuri.

"Cine este tatăl?" Sydney a izbucnit, privirea ei acum fiind spre Chaz, care arăta ca şi cum era nebun.

M-am lăsat spre urechea lui Justin. "Nu este – "

"Jur că nu este al meu." Justin a confirmat. "Da, am făcut sex cu ea, acum un an când eram împreună, dar am folosit un prezervativ. A fost acum un an, oricum. Dacă era al meu, ar fi rămas însărcinată acum mult timp."

Îl cred. Nu ştiu de ce, dar îl cred.

"Nu poate să fie al meu!" Chaz a tresărit, ridicându-se în picioare. "Lua pastile! Da, am făcut sex, dar eram protejat!" Și-a scuturat capul și Sydney a încercat să-l calmeze.

"Credeam că e diferită." Vocea lui Chaz s-a pierdut, așezându-se din nou pe scaun. "I-am jurat că o iubesc și am crezut că și ea mă iubea, dar erai tu." Chaz s-a uitat trist la Justin. "Erai tu cel pe care și-l dorea dintotdeauna. Probabil am fost doar cineva cu care s-a jucat."

Toată lumea a tăcut din gură, așa că am profitat de șansa asta pentru a mă ridica. "Mă voi duce să vorbesc cu ea." I-am informat, înainte de a mă întoarce și de a mă îndrepta spre sala unde era Gabby.

Era doar la câteva uși distanță și atunci când am intrat, Gabby stătea în fund, fața ei fiind între genunchii ei, plângând.

Știam că nu trebuia, dar îmi părea rău de ea.

"Hei." Am vorbit, mergând și așezându-mă lângă ea. "Ești bine?"

Gabby s-a uitat în sus, lacrimile curgându-i pe față. Privirea ei surprinsă era evidentă. Nu se aștepta ca eu să vin.

"Ce faci aici?" Vocea ei era foarte slabă, ca și cum a plâns săptămâni la rând.

Am oftat. "Uite, Gabby. Vreau să-mi spui totul. Adevărul. Dar prima dată, vreau sa știu cine e tatăl."

Gabby s-a uitat în jos, frecându-și mâinile. "Este, um, eu..." Vocea ei s-a pierdut. Ea nu știe ce să zică. Evident nici eu, așa că doar aștept să se calmeze și să-mi spună.

Îi ia ceva vreme, dar în final vorbește. "Poate să fie doar al lui Chaz. Luam pastile, totuși! Nu poate să fie posibil. Doar nu – "

"Pastilele nu sunt 100% sigure." Am spus. "Cred că nu ai fost norocoasă."