The Love Game - Justin Bieber Fanfiction - [Română]

♥ Capitolul 12 ♥

Sooo, yup. You guys are amazing. I love you so so so much. Mulţumesc pentru cele 15,6k citiri şi cele 930 voturi + comentariile drăguţe. Îmi cer scuze că am postat atât de greu, după o lună, dar sunt foarte ocupată la şcoală şi posibil că nu o să mai postez până pe la sfârşitul lunii iunie. Sorry. Kisses şi nu uitaţi să vă lăsaţi părerea despre acest capitol într-un comentariu, mai jos. And yup, votaţi.

Sper să vă placă!<3

-----

Din punctul de vedere al lui Kaci:

M-am dus spre maşina lui Justin, bătând în uşă, fiind complet încruntată.

"Poate pot să te ajut?" O femeie a spus odată ce a deschis uşa. Avea părul şaten şi ochii ei semănau cu ai lui Justin. Părea să fie în jurul vârstei de 30 de ani aşa că nu a fost nevoie să mă gândesc de două ori ca să-mi dau seama că era mama lui Justin.

"Sunt aici ca să, uhm, înapoiez asta lui Justin..." Nu am apucat să termin pentru că femeia, mama lui Justin, deja mă invitase înăuntru.

"Justin e sus. Simte-te liberă să te duci acolo. Camera lui va fi în stânga ta."

"Um, mulţumesc." Am murmurat, dezamăgită fiind că nu s-a oferit să i-l dea chiar ea, ca să pot pleca fără să-i văd faţa lui Bieber.

Am urcat scările, oprindu-mă imediat. Puteam să aud sunetul cuiva care cânta la o chitară într-una dintre camere. Mi-am încruntat fruntea şi m-am întors, găsind camera lui Justin care avea un panou pe ea cu numele 'JUSTIN'... şi de asemenea de acolo veneau zgomotele.

M-am oprit în faţa uşii, lipindu-mi urechea de ea.

"Whoa oh oh oh yeah..." Sunetul vocii lui Justin m-a luat prin surprindere, ca şi cum nu ştiam că el ar putea să cânte. Ca să fiu sinceră, are o voce drăguţă. De fapt, o voce grozavă.

"You're the finest girl I've ever seen And yet I wonder if you notice that every guy you meet winds up catching feelings for ya. And you can have any of 'em, You can take your pick..."

M-am apropiat mai mult, fiind încă şocată.

"...You should pick me, So tell me can you dig it. I'm your everything you need girl. So tell me can you dig it..."

Mi-am muşcat buza de jos, mâna mea înfăşurându-se uşor în jurul clanţei. Ar trebui să intru?

Sau ar trebui să las jocul în faţa uşii lui?

"...You should pick me, so tell me can you dig it. Think of how good it could be girl. So tell me can you dig it. I'll always be your number one number one fan, dig that. And I should be your one and only man..."

Am dat din cap. Trebuie să intru.

Am apăsat pe clanţă, deschizând uşor uşa. "Ai scris asta de unul singur?" Am spus, făcându-l să tresară.

El stă pe pat, cu o chitară peste picioarele lui. Cred că l-am speriat destul de bine deoarece a scăpat chitara, înjurând şi plimbându-şi o mână prin păr.

S-a uitat la mine, ochii lui mărindu-se. "Ce faci aici?!" A spus, arătând destul de emoţionat.

Am chicotit. "Fratele meu m-a pus să-ţi înapoiez asta." I-am aruncat jocul pentru a-l prinde, punându-l lângă el, pe pat.

"Oh." A oftat.

"Nu mi-ai răspuns la întrebare," Am spus din nou, lăsându-mă peste tocul uşii. "Ai scris aia de unul singur?"

Şi-a dat părul din ochi. "Eu, uh, nu. Nu am făcut asta..." A spus.

Mi-am ridicat o sprânceană şi mi-am înfăşurat mâinile în dreptul pieptului.