Red Nirvana

5. Gust de miere

     5. Gust de miere.

     Își bat joc de noi, nu-i așa? E sfârșitul lumii. Asta e. Cum adică jumătate din clădirea liceului, și anume jumătatea care găzduiește ultimul an, a intrat în renovări masive? Și noi ne vom muta în clădirea colegiului, iar clasele se vor contopi? Privesc cu ochii ieșiți din orbite cum toată clasa idioată a lui Ramon Van Doren năvălește în sală, râzând și vorbind între ei. Băieții sunt ok, dar în urma lor vin majoretele și idioatele care o ard cu ele. Îmi stă deja în gât cafeaua pe care am băut-o cu Millie în drum spre liceu. Maggie și Cindy intră ultimele râzând ca niște hiene înfometate, privind spre noi, cei așezați, cu superioritate. Sunt idioate, nu-i așa? Toți de aici, absolut fiecare suflet prezent, suntem la fel de bogați, poate chiar mai avuți decât ele, și totuși se cred superioare nouă. Mă uit la Millie și încep să râd când îi văd expresia scârbită. Are capul în palmă și le privește pe sub gene. Fetele astea o să aibă de suferit dacă nu ne lasă în pace.

     — De ce din toate clasele existente, cea mai oribilă a trebuit să se contopească cu a noastră? șoptesc și mă uit printre băieți, căutându-l pe nesimțit.

     Nu e prezent. Adică, de ce s-ar deranja el să apară în prima zi? Să coboare el printre muritori? Doamne ferește. Îmi rotesc privirea prin sală și efectiv toată lumea e în limbă după noii veniți. Oribil. Să plece din clasa noastră. Ori, cel puțin, majoretele să plece. Băieții pot rămâne, pentru că, ei chiar sunt de treabă. Dar știu de ce ai noștri sunt atât de extaziați. Clasa lor e cea mai populară din tot liceul, până și la colegiu se vorbește despre ei.

     Căpitanul echipei de fotbal și încă trei băieți din echipă. Majoretele care fac senzație de fiecare dată, pentru că, da, Maggie și Cindy chiar fac bine ce fac și sunt foarte dedicate. Căpitanul echipei de lacrosse, cel mai bun din ultimele două generații. Cele patru fete, care sunt cele mai bune din liceu la chimie. Băieții din echipa de baseball, care nu au pierdut niciun meci în ultimele două sezoane. Băieții care fac surf și senzație în fiecare weekend, pe care uneori mergem toți din liceu să-i privim în competiții. Fetele care practică patinajul artistic și fetele ce fac gimnastică, cu rezultate imaculate de fiecare dată. Fetele care participă la cele mai grele olimpiade din cele mai importante materii. Lucas, care e cel mai bun alergător din generația lui, alături de doi dintre prietenii lui.
Victoria, cea mai bună prietenă a lui Van Doren și, totodată, cea mai bună elevă la istorie din ultimele generații și aurul pur la actorie și teatru. Iar în final, nesimțitul acela, care e foarte bun la calcule, care e favoritul când vine vorba de lupte în hală și, din ce am auzit de-a lungul timpului, obsedat de adrenalina oferită de sporturile extreme în aer.

     Ai putea spune că vedetele tuturor sporturilor, alături de mândriile liceului, s-au adunat într-un loc, departe de muritorii de rând, adică clasa mea și restul liceului. Pufnesc în sinea mea. Nu sunt corectă. Aproape toți sunt de treabă, mă rog, cu unele excepții.

     — De ce nu ne bucurăm? întreabă Millie cu un rânjet obraznic pe buze. Ne înțelegem cu absolut toți băieții ce au intrat în clasă. Acum, cu adevărat, o să avem un ultim an incendiar.

     Surâd. Are dreptate. De ce sunt eu iritată? Chiar nu a mâncat rahat când a spus că ne înțelegem cu toți băieții. Mă răsucesc în scaun și entuziasmul care m-a vizitat în urma revelației primită de la Millie, pleacă la naiba, când văd că Victoria a ales să se așeze în banca din fața noastră. Locul de lângă ea rămâne liber. Știu deja de ce. Super. Super și minunat. E și mai perfect când Maggie și Cindy se așază în banca din spatele nostru. Mă uit la ele oripilată. Nu dezamăgesc la rândul lor și îmi aruncă un rânjet odios. Mă întorc înapoi în scaun și mă uit la o Millie împietrită parcă. Se uită la ecranul telefonului, dar nu mai mișcă deloc. Mă întind și privesc și eu, fără să mai aștept să mă îndemne ea. Mama dracului de treabă. Rafe a postat la story. O poză cu el și Maggie. În imagine, ea e cu spatele la cameră, ținându-l în brațe pe el, palma lui e băgată în părul ei și gura lui gravitează în jurul urechii ei, ochii lui uitându-se direct la cameră, cu un rânjet extrem de întunecat pe buze. Ca și cum imaginea nu ar vorbi suficient de la sine, a mai adăugat și un text.