A love of a psychopath (jk FF)

1

  ~Yo-Na~

  Intrând în acest spital,un val de amintiri m-a lovit instant. Mă gândeam la momentele când nu avea aceste boli mintale. Cât de frumos ne jucam prin oraș mâncând înghețată și râzând de orice lucru banal fără să avem vreo grijă sau vreo frică.
  Îmi este sincer dor de acele momente și din cauza asta nu pot să țin ură pentru ce a făcut. Nu știu ce i-a declanșat această boală,dar aș da orice ca să îl pot face să își revină.
  Deschid ușa camerei și simt cum respirația mi se taie. Privirea pe care mi-o acorda și rânjetul de pe față arătau starea gravă cu care se confruntă. Un lanț îl ținea în cameră altfel ar fi fugit de mult,dar probabil încercase să scape deoarece avea multe răni provocate de lanț în zona încheieturi.
-Jungkook,ce ai pățit?
  Acesta nu îmi răspunde,doar se holbează mai intens ca înainte.
-De ce mai ești aici după ce ți-am făcut?
  Știa că nu îmi place întrebarea asta,dar nu am să mă feresc de răspuns.
-Pentru că țin la tine și știu că ăsta nu ești tu.
-Ba da,Yo-Na, ăsta sunt fie că vrei sau nu să înțelegi. Doar pleacă. Nu vreau să te văd.
-De ce nu? Care este motivul pentru care ai făcut toate astea?
-Nu știu,cât despre tine...ar trebui să mă urăști.
-Să te urăsc? Nu pot. Și...nu ști? Ba da ști,dar nu vrei să răspunzi.
-Pleacă. Arăt jalnic în momentul ăsta,iar tu doar îmi dai bătăi de cap.
-Nu pot pleca știind că tu nu ești bine și în ochii mei...nu ai arătat niciodată jalnic,dar nu mai fă astfel de lucruri.
                         *   *   *
  Cu un an în urmă Jungkook avea niște probleme,iar poliția era pe urmele lui. Ma rugat să îl ajut să se ascundă și nu puteam să îmi abandonez prietenul știind că are probleme. L-am ajutat,el promițându-mi că nu va mai face niciun lucru prostesc,dar nu mult timp după a jefuit o bancă -doar pentru distracție- și fugind cu banii a decis să îi ascundă chiar în casa mea. Poliția a aflat și a cerut răscumpărare pentru toate pagubele provocate.
  Nu am putut recunoaște ceea ce s-a întâmplat cu adevărat și am tăcut ca fraiera asumându-mi răspunderea. Cu toate acestea știu că regretă deși nu vrea să recunoască. Poate acela a fost momentul cand boala s-a agravat. Nu mă mai puteam înțelege cu el. Mintea i se întunecase și vedea doar rău. La un moment dat poliția l-a prins și l-au închis într-un spital de boli mentale realizând și ei tulburarea pshihică cu care se comfruntă.

   Doctorii încearcă din greu să îl aducă pe calea cea bună,dar nu pot reuși. Fiind singura persoană din viața lui am decis să rămân de partea sa indiferent;doar eu știu prin câte a trecut. Părinții lui au murit chiar în fața sa într-un accident de mașină. La școală era mereu dat la o parte,baieții mai mari luându-l în râs. Și când singura fată pe care a iubit-o și-a bătut joc de sentimentele sale am putut doar să privesc. Nu am îndrăznit să vorbesc cu el știind că nu o să îmi spună nimic,dar ca prietenă era necesar să încerc. De asta îl pot întelege și vreau să încerc să îl consolez și să îi dau curajul de a iubii din nou.

*    *    *

   -Mă rănești mai mult venind aici. Îmi provoci mi de regrete.

   -Atunci poate trebuia să te gândești de două ori înainte să faci ceea ce ai facut.

   -Dar...după toate astea cum de nu mă urăști?

   -E vina mea că nu te-am consolat si nu am vorbit cu tine. Oricum nu voi putea vreodată să șin ură pe tine. Îți voi sta alături indiferent de ceea ce vei spune.

  Mă asez langă el mângâindu-i cu grijă mâna rănită.

   -Totul va trece...îi șoptesc.

  Acesta își așează capul pe umarul meu și îmi dau seama că plânge. Un plâns care spune mai mult de cât am nevoie Îmi pare rău.

    -Vreau să ies de aici.

    -Știu și te voi ajuta cu tot ce pot,dar mai întâi trebuie să le demonstrăm că te-ai însănatosit. De poliție m-am ocupat eu.

   -Când ai facut asta?

<<În urmă cu două săptămâni>>

  Mergeam înspre secția de politie dând de mai mulți polițiști. Într-un final agentul ce lucra la cazul lui Jungkook îmi îese în cale si intrăm amândoi în biroul său.

   -Avocatul tău m-a contactat. Ști că luarea de mită încalcă o lege importantă,nu?

   -Știu,am citit legea,dar dacă acesta e singurul mod prin care îl puteți scăpa de închisoare sau alte pedepse mai rele,sunt dispusă să plătesc cât doriți.

   -O să ne asigurăn cu nu se va afla nimic și că nimeni nu o să îl mai caute pe domnul Jeon,dar ce veți face în legătură cu spitalui. Acolo treburile stau altfel.

   - Mă voi asigura că sănătatea mintală îi va revenii,iar dacă nu...pot plătii dublu.

<<Înapoi la spital>>

   -Deci tu i-ai mituit ca să mă lase în pace?

   -Exact. Nu mă gândeam vreodată că o să ajung să fac așa ceva. Ce te făceai dacă nu eram bogată?

   -Chiar nu știu.

   -Oricum. Să nu mai faci lucruri din-astea și vreau să te pregătești. În curând vei putea părăsi spitalul ăsta.

   -Crezi că sunt nebun?

   -Nu ești nebun,doar ai abordat totul într-un mod greșit și ai lasat trecutul să te afecteze. E și vina me aici. Trebuia să dau mai multă atenție acestui aspect.

   -Nu trebuie să te învinuiești.

~Jungkook~ 

   După ce Yo-Na pleacă,mă așez în pat acele gânduri despre trecut apărându-mi unele după altele. Cum de nu am realizat niciodată cât de frumoasă este? Vinovația îmi cuprinde sufletul și lacrimi îmi scapă. Face toate acete lucuri din cauza mea. Sunt un dobitoc. Trebuie să îmi repar greșeala în orice mod.