Captiv în mintea mea

Ziua cea mare

Adormisem intr-un somn foarte profund , totul părea un vis , avem cearceafuri noi , care îmi cumprindeau fiecare parte a corpului și o făceau să se simtă relaxată. Dintr-o dată îmi sună alarma și îmi dau seama ca am întârziat, ceasul era 08:30, iar eu la 08:00 trebuia să fiu acolo , m-am ridicat repede din pat , am dat o fugă până la baie mi-am spălat dinți , fata , mi-am aranjat puțin părul să nu pară ca acum am coborât de pe lună , mi-am luat niște haine la întâmplare , nici nu m-am uitat ce am luat pe mine , grabă era prea mare , Bella latra  intr-una ca ii era foame , i-am dat bobițele ei preferate și am plecat. Când să ies din casă venise la mine un bărbat înalt , păr brunet , ochii căprui , îmbrăcat la costum , am rămas surprinsă pentru ca nu știam ce dorea de la mine , se apropia din ce în ce mai tare de mine , emoțiile mele creșteau dar nu știam dacă erau de la el sau de la grabă pe care o aveam în mine , mă saluta frumos , salut și eu înapoi , iar pe urmă mă întrebase dacă sunt nouă aici căci nu mă văzuse până acuma , i-am răspuns cu un singur da și am înlemnit , acesta zâmbise frumos către mine , cred ca e cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut până acum , era înalt , chipeș , avea o sclipire în ochii care te orbea și te făcea să nu îți poți lua privirea de la el, însă eu trebuia să ajung la biblioteca mea din centrul orașului , acesta se oferise să mă ducă el , totuși mi se părea ciudat să mă ducă un străin pe care îl știu de câteva minute , așa ca l-am refuzat frumos și am plecat , nici nu vreau să mă gândesc ce era în mintea lui sau cat de ciudată i-am părut. Tot drumul mă gândeam cum de a apărut așa dintr-o dată în fața casei mele , nici măcar nu știu cum îl cheamă , unde stă  , sau ce făcea aici . După un drum puțin mai lung am ajuns la biblioteca , când am intrat pe ușă și am văzut ca totul era al meu nu îmi venea să cred , totul părea un vis , dar este un vis devenit realitate , sunt mândra de mine ca am putut ajunge până aici, m-am apucat să îmi aranjez toate cărțile pe rafuri , pe cat mai multe categorii  încât să fie ușor de găsit , cel mai mult am așteptat să îmi pun cartea mea , biblioteca avea un geam imens care dădea spre drum , cu o vitrină mare albă lucioasă fix cum îmi doream , așa ca m-am apucat să îmi pun și cartea mea acolo și toate exemplarele mele după ea . Eram cea mai fericită, și împlinită nu pot exprima bucuria asta în cuvinte.