Captiv în mintea mea

Reîntâlnirea

Dupa atata munca ar merge și o cafea , așa ca m-am dus pe o străduță micuță și îngustă pana am găsit o cafenea , arata uimitor din exterior avea o culoare atât de frumoasă și vie , îți dădea o stare de nostalgie și căldură. Când pășeai înăuntru aroma îmbietoare a cafelei proaspăt măcinată îți îmbrățișa simțurile,fiecare loc al cafenelei părea să aibă o poveste , fiecare măsuta , scaun păreau a fi dintr-o poveste , muzica în surdina care îți aducea aminte de copilărie, acest loc chiar mi-a lăsat o impresie foarte bună și plăcută. M-am dus să îmi iau o cafea și m-am pus la o masă pâna cineva îmi va aduce cafeaua , încă eram uimită de acest loc , dintr-o dată ușa cafenelei se deschide încet încet , iar pe ușă intră un tânăr cu spatele care căra cuti cu prăjituri , așa ca m-am dus să îl ajut pentru a nu i cădea pe jos , tânărul se întoarse cu fața , și îmi spuse :
- Nu știam ca voi da de tine și aici
Și începe să îmi zâmbească , am rămas surprinsă și nu știam ce să zic , așa ca am luat și eu câteva cuti să îl ajut. După ce am pus cutiile la locul lor acesta ma întrebase :
- Lucrezi în zona ? Sau ești doar în vizită ?
Eu timidă fiind îi spusesem :
- Da
El care îmi răspunse :
- Ce ar trebui să înțeleg din acel da? Nu mi-ai dat un răspuns concret
Asa ca mi-am luat inima în dinți și i-am spus:
- Da lucrez aici , am o mică bibliotecă la cotul străzi
Acesta stă puțin pe gânduri îmi zâmbește și îmi spune:
- Înseamnă ca ne vom vedea mai des
Nu știam la ce face referire , așa ca i-am zis :
- Nu înțeleg ce vrei să spui
Se uita la mine cu ochii ăia căprui care emană o căldură plină de emoție și profunzime și îmi spune :
- Peste drum de biblioteca ta se află firma mea
Am rămas uimită , nu știam ce să mai zic
Așa ca mă întreabă :
-Esti ok? Vad ca ai rămas tăcută
Eu fără sa imi dau seama ce prostie voi scoate pe gură am zis :
- Da sunt ok, doar mă gândeam la strategia mea de a cuceri lumea cu liniștea mea misterioasă
Acesta începuse sa radă , si sa îmi spună ca :
- Ma bucur mult ca am mai stat de vorbă , și ca te-am cunoscut puțin mai bine
Începeam să mă fac la față ca un vulcan mâinile începeau să îmi transpire și respirația îmi era tot mai grea , așa ca mi-am luat cafeaua , geanta și am plecat fără să zic nimic , cat de penibilă par ca am plecat așa , eram foarte tensionată și nu știam ce se întâmplă , cred ca am făcut alegerea bună de a pleca. Venise seara , așa ca trebuia să plec acasă , înainte să plec m-am băgat intr-un supermarket sa îmi fac câteva cumpărături , frigiderul meu era gol, după ce am terminat toată treaba am plecat acasă , am ajuns i-am dat Bellei mâncare și apă , mi-am făcut și eu ceva repede să mănânc și m-am apucat de aranjat prin casă toate lucrurile, credeam ca nu se mai termină odată la câte aveam , acuma chiar nu mă voi mai plânge ca nu am nimic . Pe urmă am ieșit cu Bella afară să ne plimbăm puțin prin parc și să o lași și pe ea să fugă puțin să își consume toată energia acumulată de o zi de stat în casă . Se făcea tot mai întuneric afară , așa ca am plecat către căsuța noastră , ajunsă acasă m-am pus pe canapeaua din living și m-am băgat la un serial , în fața casei mele era un neon cu o lumina foarte puternică care îmi bătea fix în cameră , așa ca m-am ridicat și m-am dus să trag jaluzelele , dintr-o dată peste drum observ o mașină roșie , care părea a fi foarte scumpă , din ea se dă jos băiatul pe care
l-am întâlnit azi de două ori , se duce la ușa cealalata și o deschide , din mașină se dă jos o femeie foarte frumoasă , blondă cu o rochie roșie lungă care îi atârna pe jos , am rămas uimită , nu știam cine era tipa , se uita către casa mea și mă vede am tras mai repede jos jaluzele și m-am pun să îmi termin serialul . Totuși cine o fi această misterioasă ?