Dublu D- nu riști, nu câștigi

Capitolul 2

Dennis

Eram în vestiarul echipei, iar după ce m-am schimbat m-am uitat în oglinda telefonului și după am ieșit, acolo unde am văzut-o pe Dakota, care mă aștepta în timp ce se uita pe telefon, m-am uitat la ea și am întrebat-o:

-Ești Gata, scumpete? , am întrebat-o în timp ce am început să merg spre parcare, ea fiind în spatele meu.

-sunt gata, și nu-mi spune scumpete, ea mi-a răspuns în timp ce și-a pus telefonul în poșeta el neagra de la Celine.

Am ajuns în parcare și mi-am deschis Mercedes-Benz wagon ul din cheie.

-Asta este mașina ta? A spus Dakota în timp ce mergea spre mașină.

-Te așteptai la ceva mai mult? Sau mai puțin? I-am răspuns eu în timp ce mi-am deschis ușa șoferului și am intrat în mașină

-Nu o să-mi deschizi ușa?

Am coborât din mașină și m-am dus să-i deschid ușa Dakotei. După ce am făcut asta, a urcat în mașină și i-am închis ușa.

Am urcat în scaunul șoferului, am pornit motorul și am ieșit din parcare. În timp ce conduceam spre restaurantul Los Montes de Galicia, chiar dacă făceam cam 30 de minute de la stadion până la restaurant, deoarece acesta era în Salamanca iar stadionul era aproape de Costa Fleming si Chamartín. Drumul a fost destul de liniștit până când am întrebat-o:

-Nu îți e frig? I-am spus eu în timp ce am schimbat viteza

-Nu foarte, am observat că îți merge încălzirea din scaune, chiar și vara, a răspuns Dakota în timp ce un mic zâmbet a apărut pe buzele ei, iar eu, m-am uitat la ea.. si doamne ce zâmbet frumos are...

-Ai grijă să nu faci accident, fotbalistule

-Nu vreau să-ți risc viața, scumpete, Am răspuns eu în timp ce intram pe strada unde restaurantul era.

După ce am ajuns la restaurant, am intrat și ne-am comandat câte ceva de băut, iar după aceea mâncare. Dar restaurantul în care eram noi se închidea la 00:00, așa că nu am avut prea mult timp de pierdut, la naiba. Am cerut nota de plată si ca un, "gentleman" ce nu eram prea des, am plătit și după aceea am plecat spre mașină.

Când am ajuns din nou în mașină, am întrebat-o pe Dakota:

-unde stai?

-hă? Unde stau eu? Ești ceva stalker sau ce?, a răspuns ea în timp ce se uita la mine

-nu, doar vreau sa te duc acasă, atâta tot, sau e prea mult pentru un bărbat cu reputația mea?

-la Hotel Villa Real, a răspuns ea în timp ce se uita pe geam

-Și mai stai mult în Madrid?

-nu prea, vreo 2-3 zile, după care mă duc după prietena mea în Barcelona, a mers la marele premiu al Spaniei si m-a lăsat singură la jumătatea meciului

-aha, am înțeles, și dacă nu te superi pe mine, în ce cameră stai?

Dakota s-a uitat la mine și a răspuns:

-tu chiar vrei să mă furi sau?

-Nu aș avea cum sa te fur, presa ar fi plină de articole în care eu aș fi fost denumit hoț și probabil as face închisoare vreo 12 ani, așa că nu, nu vreau să te fur, Dakota, nici măcar nu m-aș putea gândi la asta.

-camera 6, dar mai multe detalii nu îți dau, mi-a răspuns pe un ton încrezător.

Cu o mână am întors volanul în parcarea hotelului și cu o mână i-am întins telefonul meu

-Pune codul 196381 și scrie-mi te rog numărul tău.

-Cu instagram-ul nu te mulțumești, Ford? A răspuns ea în timp ce a deschis telefonul și eu am oprit motorul.

-M-aș mulțumi cu ambele, dar îi voi spune manager-ului meu de pr să îți dea follow, dar numărul acum, Dakota.

-Doamne ferește, ce tupeu mai ai, a spus în timp ce tasta numărul

După ce a terminat de tastat, mi-a întins telefonul înapoi și s-a pregătit să iasă din mașină.

-Pleci deja?

-Vrei ceva, Ford? A răspuns ea în timp ce se uita la mine

-Mai nimic, sau poate totul.

-Informații eronate, a răspuns ea în timp ce un mic zâmbet i-a scăpat printre buze

-adică?

-informații proaste, n-ai mai auzit termenul ăsta, Ford?

-ba da. Să ai grijă când anungi sus, ok?

-Îți este frică că voi păți ceva? A răspuns în timp ce a clipit rapid

-Dacă trebuie, urc până sus cu tine.

-Mă descurc, Ford. Mersi că m-ai adus, mi-a zâmbit puțin înainte să deschidă ușa

-Sper să nu uiți cât de frumoasă ești, Dakota

Un zâmbet i-a ieșit pe buze în timp ce a ieșit din mașină, uitându-se la mine

-Noapte bună, Dennis

-Noapte bună, Dakota

Am privit-o în timp ce se îndreapta spre intrarea hotelului, iar în momentul acela am știut că ceva în mine s-a schimbat, nu știam ce, dar ceva devenise diferit, nu o cunoșteam de mult timp, erau aproape 5 ore, dar știam că ea avea ceva ce alte persoane din viața mea nu aveau, și eu aveam nevoie de acel ceva, orice ar fi fost. Nu știam dacă ce aveam venea de la inimă sau creier, niciuna nefiind perfect funcționale, dar ceva în ochii ei era diferit de ce văzusem în 34 de ani..

——————————————————————————————