Teen Hunter

Definitely not a child!

       -Iti promit,ca te voi cauta intr-o zi,si o sa implori sa te omor.  

                      Nici nu clipi,iar zambetul de pe fata fetei se transforma in zambetul Anei.Taylor se scuturase insa amintirile veneau in lumini puternice,Ryan care tusea undeva in spate transformandu-se.Totul se schimba foarte repede,ca si cum...ea  pierduse totul.

                       Se rasuci si se apropie foarte tare de fata.

                     -Care e numele tau?

                  -Becca.

                     -Ei bine Becca,se pare ca tu conduci acum.

                   -Ce?intreba ea surprinsa.

                       -Am rupt cele trei peceti.

                   Facuse ochii mari.

                    -Trebuie sa mergem mai departe,continua ea tragandu-l pe Jay in jos.

                          -Deabia astept! spuse Rebecca si ceata se lasa in urma.

     ..............................................................................       

              -Taylor,trebuie sa ma intorc.

                    Sectorul druizilor arata diferit.Lungi spirale albastre si lini perpendiculare strapungeau cerul.Lumini argintate se reflectau in bataia soarelui,si tot ce putea vedea copila era sange inundat in acele unde.Un gol simti,un gol pe care nu-l va mai putea umple nimeni...

         -De ce ai inca grija de mine?

               Se trezii intreband pentru ca golul...inca se izbea amagitor in pereti si simti ca un  junghi.

                   -Taylor trebuie sa ma intorc,stai aici.

         -Esti nebun...

                           Jayden.surase intr-un mod dureros.

                -Inceteaza sa te mai plangi ca o fetita Taylor.

           -Poftim?

                   Ii taiase respiratia pentru ca se apropie atat de mult.Mirosul ii inunda nariile si ii scoase la iveala doua vualuri neatinse,parca transparente ce invaluiau o culoare albastra.

                 -Ryan este bine,si poate ca nu ti-ai gasit parintii,dar asta nu inseamna ca pe ceilalti i-ai pierdut.Ii pierzi pe toti,si totusi tot ce poti tu gandi este cat de rau o sa-ti fie tie.Esti doar un copil...       

                      -Trebuie sa mergem.

                         Jay ridica privirea oarecum surprins si o ajuta sa se ridice...

Dupa un timp...

Esti ok?

         -Nu stiu...Si daca te referi la picior,da sunt ok.

     -Dar inca ai nevoie de ajutor...

          -Da..

           Ma prinse de mana si m-a trase usor in sus zambind sarcastic balansandu-ma in jos in gluma. Am coborat privirea.Au trecut ceva zile de cand nu auzisem nimic de Ryan,insa incercarile mele de a ma deplasa in Sectorul Vampirilor a fost in zadar.

          Acum priveam amagita ochii lui Jayden.Nuantele colore ma intepasera din nou,si nu puteam urla pe el.desi voiam.Credeti-ma voiam cu atata inversunare sa-i sar la gat si sa-l dobor...insa nu puteam.