Destinul unui mic războinic

Umbra zgomotoasă

                 Păreau că ajung la apogeul pădurii,iar asta îl mai însuflețea puțin pe Micul războinic. Îi dădea putere gândul că vor ieși cât mai curând din pădure.
                 Dar pe Lupul alb îl îngrijora și mai tare cu cât mai înaintau. El simțea că atunci când vor ajunge la apogeu vor avea o mare primejdie de înfruntat. Și părea să aibă dreptate. Lupul alb mirosea primejdia de la un kilometru,de aceea stătea numai pe lângă Micul războinic,ca să îl apere .
                 Acum Micul războinic se cam temea deoarece,păreau să se audă sunete de pași,și le vedeau și urmele. Dar cel mai înfricoșător era că se vedeau tot felul de umbre, și cum în pădure era ceață,acest lucru era de speriat.
               Să vezi în pădure siluete ce umblă, să le vezi pașii și să auzi sunete nu mai sună chiar așa de bine și floare la ureche . Micul războinic și lupul alb sperau că nu vor ajunge să dea cu ochii de acești "monștrii" ,pe care probabil și-i imaginau mult mai înfricoșători decât erau.