𝐼𝑢𝑏𝑖𝑟𝑖 𝐹𝑟𝑎̂𝑛𝑡𝑒

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑 - 𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐫𝐨𝐬

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟑 - 𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐫𝐨𝐬

𝐑𝐀𝐕𝐄𝐍 𝐇𝐀𝐑𝐓

Stau singură în camera mea, privind tavanul alb în tăcere. Am închis toate ușile și ferestrele, dar frica din suflet și tremurul din corp nu au dispărut.

Tristan Baker s-a întors și e decis să-mi facă viața un iad, din nou.

„ Arunc o ultimă privire în oglinda din hol înainte să scot telefonul și să-l apelez pe Adam. Zâmbesc când văd că rochia albă pe care o port îmi evidențiază formele și părul brunet, care acum e lung până la fund.

— Da?

— Sunt gata, te aștept în fața cas..

O bătaie zgomotoasă în ușă mă face să tresar ușor, fără să mai aud ce spune Adam.

— Rave? Mai ești pe fir?

— Ai ajuns cumva? îl întreb șoptit

— Ajung în maxim zece minute. Cine e la ușă?

— Nu știu, răspund la fel de încet și mă apropii de ușă cu intenția de a mă uita pe vizor, dar vocea celui de afară mă face să îngheț pe loc.

— Raven, iubire, deschide ușa. Știu că ești acolo.

Ce naiba caută el aici? Am impus un ordin de restricție pe care l-a respectat două luni.

— E Tristan, spun speriată.

— Nu închide telefonul, Rave și nu-i deschide nenorocitului. Ajung imediat.

Vocea lui îngrijorată nu mă ajuta prea mult în momentul ăsta, iar bătăile repetate în ușă mă sperie îngrozitor de tare.

— Deschide ușa sau o sparg, Raven! Știi foarte bine că nu glumesc. Vreau doar să vorbim.

Nu cred o vorbă din ce-mi spune, dar idiotul chiar avea să-mi spargă ușa dacă nu-i deschideam.

— Adam, fă cumva să ajungi mai repede.

Închid apelul și pornesc înregistrarea audio, apoi îl las pe măsuța de la oglindă și deschid ușa cu mâinile tremurânde.

— Iubito, rostește în clipa în care ochii săi injectați se ciocnesc de-ai mei. Ce frumoasă ești, unde pleci? completează când îmi analizează corpul.

— Nu e treaba ta, Tristan. Spune-mi de ce ai venit.

— Nu mă inviți înăuntru? Ai uitat bunele maniere de când ne-am despărțit?

— Bunele maniere pe care nu le-ai știut niciodată? Tristan, spune-mi odată ce dorești.

Picioarele îmi tremurau, dar încercam să par tare în fața sa. Nu trebuia să-i arăt că mă intimidează. Adam m-a învățat să nu-mi arăt slăbiciunile în fața dușmanilor.

— Nimic nu mai merge fără tine, iubito. Mi-e dor de tine, prietenilor mei le e dor de tine.

— Aceiași prieteni care au vrut să mă violeze împreună cu tine în seara în care am cerut un ordin de restricție împotriva ta? Un ordin de restricție pe care nu-l respecți, Tristan!